10 lucruri pe care n-ar trebui să-i forțați niciodată pe copii să le facă

10 lucruri pe care n-ar trebui să-i forțați niciodată pe copii să le facă

Am adunat astăzi 10 lucruri pe care cred că niciun părinte n-ar trebui să-și forțeze copilul să le facă.
E-adevărat, suntem oameni și avem tot felul de scăpări, dar poate e bine din când în când să ne scuturăm și să recunoaștem când greșim…

 

  1. Să mintă!

    Noi suntem cei care le tot repetăm de mici cât de greșit este să mintă…și tot noi ajungem la un moment dat să îi îndemnăm să o facă?! Total greșit!
    Asta dacă nu vrem să ajungem să se întoarcă astfel de situații împotriva noastră, să ajungem să ne mirăm singuri când copiii noștri ne vor minți și pe noi, cu naturalețe, fără să aibă nici cea mai mica tresărire!

  2. Să mănânce când nu le e foame…sau să mănânce tot din farfurie!

    Aici…eu plec capul în pământ! E un lucru pe care eu l-am înțeles foarte târziu…
    Asta pentru că Ema a fost genul de copil căruia niciodată…dar NICIODATĂ nu îi era foame. I-am dat în gură până pe la 5 ani și ani în șir i-am contorizat îmbucăturile.
    N-am vrut s-o ascult pe pediatra ei, care-mi spunea că niciun copil, care are mâncare la dispoziție, nu va muri vreodată de foame.
    Am ajuns abia de curând să înțeleg că fiecare copil, ca și fiecare adult, simte când îi e foame…și în consecință NU TREBUIE FORȚAT să mănânce. Mai ales că știu singuri să se facă auziți, atunci când le e foame…! Știți la ce mă refer, da?!

  3. Să încerce să pretindă că sunt altfel decât sunt.

    Dacă avem un copil timid, să-i arătăm că e în regulă așa. Dacă avem un copil căruia nu-i place pe scenă, să nu-l forțăm. Dacă nu-i place să socializeze cu copii necunoscuți, să nu-l împingem de la spate. Iar exemplele ar putea continua…
    Important este să-i facem să înțeleagă că noi îi iubim exact așa cum sunt! Că nu trebuie să se schimbe sau să încerce să pară diferiți, doar pentru a fi pe placul cuiva, vreodată!

  4. Să-și ceară scuze atunci când nu știu ce au greșit!

    Asta e o poveste veche…cu părinți care-și obligă copiii în parc: să se joace cu copii pe care nu-i cunosc, să împartă jucării, atunci când nu vor să o facă sau să-și ceară scuze, atunci când habar n-au ce au greșit.
    Asta i-am tot spus Emei și pe măsură ce a crescut: să nu-și ceară scuze decât dacă știe că greșit…altfel, nu. Important este ca noi, părinții, să ne luăm un minut și să le explicăm. Valabil și în situații în care sunt implicați copiii și adulții.

  5. Să permită să se țipe la ei!

    Asta e o idee pe care eu am încercat să i-o inoculez de mică Emei: să nu permită nimănui să țipe la ea, fie adult, fie copil. Evident, ne-am inclus și pe noi, părinții, în combinația asta! Așa se face că Ema ne atrage atenția acum chiar și când ridicăm glasul, că ceva nu e în regulă.
    În plus, i-am tot repetat că nici la școală nu trebuie să țină capul plecat dacă un profesor ridică glasul și încearcă să o intimideze. Doar fiindcă o persoană e mai mare sau are o anumită poziție nu trebuie să constituie un argument pentru a-i trata pe ceilalți cu superioritate.

  6. Să intre în vorbă cu necunoscuți!

    Hm…asta e o lecție pe care mi-au predat-o și mie părinții mei și o dau mai departe. Așa că n-o s-o forțez vreodată, ba din contră, să fie prietenoasă cu persoanele pe care nu le cunoaște, doar fiindcă sunt prietenoase.
    Nu trebuie nici să le răspundă la salut, nici să le zâmbească, nici să lege mici discuții cu necunoscuții și n-o să-i atrag vreodată atenția pe subiectul ăsta e clar! Ba din contra, dat fiind că trăim vremuri nebune, o învăț să nu intre deloc în vorbă cu necunoscuții, chiar dacă uneori pare lipsă de politețe!

  7. Să se împrietenească cu copii care nu-i plac!

    Da, știu că există și modelul acesta de părinți, care-și forțează copiii să socializeze cu alți copii pe care nu-i plac…
    Un mecanism greu de înțeles, ce apare doar fiindcă părinții au un interes sau o prietenie conjuncturală! Ce vină au copiii să înghită situațiile astea? Niciuna, vă spun eu!

  8. Să mănânce altceva decât părinții!

    Iar aici mă refer strict la situațiile în care părinții mănâncă la aceeași masă pizza sau paste, iar copilului îi dau legume fierte, ca să mănânce sănătos. Iar la desert au prăjituri, iar copilului îi dau un măr.
    Până la urmă…noi suntem adulții, noi trebuie să gândim rațional și să echilibrăm meniul pentru toată familia.
    La noi acasă rețeta pentru a limita consumul de dulciuri este simplă: NU MAI CUMPĂRĂM!

  9. Să învețe ceva care nu le face plăcere!

    Iar aici exemplele sunt la tot pasul. Copiii care învață de gura părinților să cânte la un instrument, dar n-au nicio înclinație. Copii care sunt târșâiți la cursuri de balet, scrimă, tenis…doar pentru că așa vor părinții. Copii forțați să meargă la  robotică, șah sau informatică, fără să le placă câtuși de puțin. E-adevărat, nu trebuie să-i încurajăm să renunțe, de la primele încercări…dar nici să persevărăm cu încăpățănare, când vedem limpede că nu e drumul cel bun!
    Un lucru e clar: dacă merg fără nicio tragere de inimă, dacă n-au nici cea mai mică înclinație sau pasiune…nu e decât timp pierdut, bani și energie risipite fără niciun rezultat, pe termen lung.
    Nu-i mai bine oare să încercăm să găsim un sport sau un curs care să-i atragă pe copii, nu pe noi, adulții?!  Dacă reușim să le descoperim pasiunea, atunci clar suntem norocoși și noi și ei!

  10. Să facă lucruri împotriva dorinței lor. 

    Aici aș include: să meargă în tabere unde nu-și doresc, să meargă la petreceri unde nu vor, să se îmbrace cu lucruri care nu le plac, să mănânce ceva ce nu le place…și exemplele pot continua. Vorbesc de categoria de adulți care încearcă să-și crească copiii după regula FACI AȘA, PENTRU CĂ SPUN EU.

 

Ce ziceți? Vă regăsiți printre rândurile de mai sus? Aveți alte principia și reguli? Că poate facem schimb de experiență!

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

There are 2 comments for this article
  1. Ioana Maria at 10:56

    Super si adevarat articolul, mai ales punctul 8. Vad atat de multi parinti care fac greseala aceasta. Parintii au cea mai mare influenta asupra copilului, acestia vor incerca sa te imite in totalitate. Totusi, sunt de parere ca ar trebui sa facem invers. Nu copiii ar trebui sa manance ce mananca parintii, ci parintii ar trebui sa manance ce mananca copiii. Daca vrei copii sanatosi, trebuie sa te inveti si tu sa mananci sanatos, aia e, in loc de pizza, mananci legume fierte diseara.
    Un copil necesita multe sacrificii iar sacrificiul culinar este unul din ele. Asta nu inseamna sa mancam mancare proasta, ci sa invatam sa gatim mai sanatos si sanatos pentru copiii nostri si totodata pentru noi. La final, este un win-win, nimeni nu are de pierdut. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.