S-a terminat școala! 3 luni LIBERE

S-a terminat școala! 3 luni LIBERE

Gata, s-a terminat! A trecut în zbor anul ăsta școlar. Și anul ăsta!

Al treilea an de școală pentru Ema și eu am sperat la fiecare nou început să fie din ce în ce mai bine…
Din contra, pe an ce trece o simt că-i place tot mai puțin.

O văd tot mai puțin entuziastă, o simt tot mai puțin curioasă, pe zi ce trece mai plafonată și mai închistată parcă într-un sistem care nu i se potrivește, iar noi o trimitem zi de zi.

Mi-e teamă să nu-mi reproșeze peste ani că am obligat-o să se înroleze într-un sistem ce e clar că n-a ținut pasul cu vremurile pe care le trăim. Mi-e teamă și nu știu ce i-aș putea răspunde.

De-asta cred că mă simt și eu eliberată un pic de vacanța asta. Mă simt salvată o vreme.

Vreme de o vară…

Vară în care să ne gândim, iarăși, ce urmează să facem. Nu excludem nicio variantă.
Nici varianta homeshooling-ului, nici pe cea a unui sistem în care experimentele & lecțiile aplicate să fie folosite în mod curent, sau a unei școli în care copilul să fie ghidat să-și găsească și să-și cultive pasiuni. Și nu excludem, e-adevărat, nici ca Ema să continue tot aici…dar mult mai susținută de noi în alte activități care să-i hrănească spiritul ăsta viu de la 9 ani.

N-am găsit încă formula cea mai potrivită pentru noi.

Am metecăit anii ăștia și am tot sperat ca Ema să-și croiască ea singură calea…bazându-ne pe naturalețea și puterea ei de a-și urma chemarea. Dar nu cred că e o soluție. Am greșit și știu asta și mi se confirmă zi de zi, când o văd cum pleacă agale spre școală, târșâindu-și picioarele, și cum se întoarce vlăguită.

E alt copil acolo. Nu e copilul pe care-l știu eu.
E unul din cei 34. Așa cred că se simte fiecare dintre ei. Mic & insignifiant.
N-o să uit niciodată ziua în care m-a întrebat, acum 1 an cred:

Mami, crezi că dacă lipsesc o zi, doamna o să-și dea seama?
Suntem atât de mulți în clasă…că nu cred că ne vede pe toți! 

Azi a terminat clasa a II-a. A venit  acasă cu rucsacul plin de diplome. PLIN!
N-o interesează nici pe ea, nici pe mine. Sunt doar niște hârtii frumos colorate. Pe care le punem în teancul pe care-l strângem într-un sertar unde ne ținem colecția de diplome, portofoliul de care râdeam acum ceva vreme.  

Valoarea anului școlar nu se măsoară în punctaje, nici în diplome sau clasamente. Ci mai degrabă în zile în care copilul a fost fericit la școală. În care a fost încurajat să întrebe, să afle, să testeze, să caute și să găsească răspunsuri. Astea sunt adevăratele realizări.

Un bax de diplome nu-nseamnă mare lucru.
O coroniță nu valorează mai nimic, dacă în ochii copilului nu se vede scânteierea aia plină de viață.
Un calificativ maxim nu se traduce printr-un copil ce va performa în viață.

De-asta mi-e frică. Eu i-am dat școlii un copil vesel și plin de întrebări și curiozități. Iar astăzi am plecat acasă de mână cu un copil obosit și plafonat după un an de școală.   

A încheiat anul școlar așa cum l-a și început, de mână cu Rita, prietena ei de suflet încă de la grădiniță. Asta e una din realizările anului, că-și cresc prietenia, cu bune și rele…și trec prin toate împreună.

Dar pentru asta n-au nevoie nici de diplome, nici de teme, nici de calificative. Au nevoie doar să copilărească în voie!

I-am dat școlii un copil curios și cu ochi vii …și am luat astăzi unul cu un zâmbet amar, ce-a fredonat fericit:

AM SCĂPAT DE ȘCOALĂ ! 3 LUNI AM SCĂPAT!

Citiți, pe teme similare: 

There are 7 comments for this article
  1. Laura Bucur at 16:58

    Mi se zbârlește părul, zău! În toamnă merge și Eva mea, în același sistem și tare mi-e teamă.
    Ea acum abia așteaptă să înceapă clasa zero, deci e clar că și eu voi da școlii noastre un copil bun și plin de curiozități, ce va fi pe urmă, D-zeu cu mila.

    • Blog in Tandem at 17:30

      Laura, îți tin pumnii să fie bine! Ideea este că la noi, la momentul bilanțului…nu prea dă pe plus. De cele mai multe ori eu încerc să văd doar jumătatea plină, dar din păcate devine pe zi ce trece mai greu…pentru că o văd pe Ema cu ce lipsă de entuziasm merge la școală.
      Vă ținem pumnii să fie bine!

  2. Anca at 18:36

    Nu am copil care sa mearga la scoala inca, dar imi amintesc exact cat m-a chinuit si pe mine sistemul de invatamant romanesc, cu teme peste teme, o multime de lucruri inutile de memorat, nimeni care sa ne ajute sa ne cultivam pasiuni, talente sau macar sa ne ajute sa ne orientam spre o facultate/meserie in functie de abilitatile si preferintele noastre. Mai tarziu, in facultate, la cursul de psihiatrie, dna prof. ne-a spus asa: ” voi nu mai aveti stralucire in ochi! Sunteti consumati! Mergeti sa vedeti oamenii care stau pe camp cu vacile, cum le stralucesc ochii de tare!” Si mare dreptate a avut!

    • Blog in Tandem at 18:57

      uau…Anca, exact strălucirea asta o caut și eu în ochii Emei. Și n-o găsesc..din contră, pare că pălește pe zi ce trece! Și nu prea știu încotro s-o luăm! 🙁

  3. Adriana B at 19:05

    Din pacate, scoala romaneasca ofera copiilor oportunitatea sa-si dezvolte abilitatile decat in masura in care corespund „standardelor academice” pe care le promoveaza. Iar asta e un lucru foarte trist.

    Desi suntem intr-un sistem ceva mai flexibil, pana anul trecut simteam asa ca tine. Anul asta insa (in clasa a IV-a) s-a produs o schimbare in bine. Copilul a devenit mai constient de sine, a inceput sa-si doreasca sa faca lucruri pt el, sa ceara asta si sa-si exprime mai indraznet puctul de vedere. Cred ca este o schimbare ce a venit odata cu varsta.

    Pe de alta parte, cum ne sfatuia si Oana Moraru la conferinta despre anii adolescentei, in conditiile in care sistemul romanesc e limitat, scoala sa fie doar o felie din ceea ce traieste copilul. Desi initial am avut retineri sa acceptam activitatile extra pe care si le dorea, temandu-ne sa nu-i incarcam prea mult programul, am constatat ca energia pozitiva si entuziasmul pe care-l acumuleaza il ajuta sa treaca mai usor peste partile mai putin placute de la scoala. In timp, a selectat si a ramas la ceea ce-i place cu adevarat. Va doresc sa gasiti cea mai potrivita varianta pt Ema.

    Vacanta placuta!

    • Blog in Tandem at 19:15

      Mulțumesc mult pentru mesaj, Adriana.
      Da, sistemul e învechit și neadaptat, asta-i clar. Însă și aparentele alternative pe care le avem…au multe minusuri și atunci de-asta am rămas și am perseverat.
      Una dintre opțiunile pentru viitor, așa cum le vedem noi, este exact cea pe care o povestești și tu: să găsim un echilibru, prin activități și pasiuni extrașcolare.

      Dar cum ar fi fost să fie totul OK și la școală, dar și în afara ei?
      Salutări și super vacanță să avem cu toții!

  4. Pingback: #46 Inspirația săptămânii (10 - 16 iunie 2017) | Cristina Oțel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.