Copiii trebuie lasati sa se plictiseasca

Copiii trebuie lasati sa se plictiseasca

Titlul asta nu este inventat de mine si nici nu vine din vreun soi de dorinta ascunsa a unei mame depasite …si culmea, nu e nici de la cercetatorii britanici! Este rezultatul unui studiu realizat de un doctor expert in educatie, Dr. Teresa Belton, profesor la Universitatea ‘East Anglia’s School of Education and Lifelong Learning’.

Concluzia este una si foarte importanta: trebuie sa le permitem copiilor sa aiba si perioade in care sa se plictiseasca, pentru ca astfel le stimulam abilitatea nativa de a fi creativi.

Se pare ca efortul permanent al parintilor si al profesorilor de a-i tine pe copii in priza, mereu activi, nu face altceva decat sa afecteze negativ imaginatia lor. Un soi de efect invers a ceea ce ne dorim cand facem fel de fel de eforturi sa-i ducem la cluburi, cercuri, spectacole interactive, sa le umplem la propriu agendele si programul copiilor nostri, in incercarea de a nu avea timpi morti.

Ce obtinem defapt? Copii obositi si cu o capacitate de concentrare scazuta!

In cercetarea facuta de Dr. Belton, aceasta a stat de vorba cu o serie de autori, artisti si oameni de stiinta, tocmai pentru a-si fundamenta cercetarea cu raspunsuri din domenii diferite. Printre intervievati –  scriitoarea Meera Syal, precum si artista Grayson Perry. Ambele am confirmat concluzia studiului, povestind cum fiecare dintre ele, in perioada copilariei, si-a descoperit pasiuni si preocupari nascute tocmai in perioadele in care erau plictisite.

Aparent, cel mai important efect al plictiselii este acela ca favorizeaza aparitia starilor creative.

Studiul prezinta amanunte din copilaria autoarei Syal, care a crescut intr-un sat izolat, cu foarte putine optiuni de petrecere a timpului liber sau de distractie. Se pare ca tocmai aceasta lipsa de optiuni a determinat-o pe autoare, de mica, sa-si dezvolte abilitati de comunicare cu oamenii din jur, cu vecinii, experiente simple, de a gati impreuna, de a observa detalii.

Scriitoarea povesteste ca isi petrecea ore in sir singura, uitandu-se pe geam si observand pur si simplu natura . Asa a ajuns sa tina un jurnal, plin cu povesti, povestiri, observatii, poeme, nuvele…  sa observe si sa-si noteze ganduri, experiente, idei, lucruri pe care cu siguranta nu le-ar fi facut in alte circumstante.  Asa se explica inceputurile timpurii ale cuiva ce avea sa devina un scriitor de succes. Se pare ca tocmai aceste perioade de plictiseala au favorizat noi preocupari ce mai tarziu s-au dovedit de baza in viitorul lui Syal.

Reprizele de ‘Reflectie’ sunt binevenite

Singuratatea fortata, impreuna cu o pagina alba, fac casa buna si sunt un stimulent minunat. Chiar si adulti fiind, trebuie sa apreciem ca episoadele de reflectie sau plictiseala sunt benefice. Sunt startul unor episoade creative uimitoare uneori.

Neurologul și expertul in deteriorarea creierului Prof. Susan Greenfield a argumentat aceste idei academic, amintind de propria copilarie,  intr-o familie cu bani puțini si fara frati sau surori pana la varsta de 13 ani. „Eu obisnuiam sa ma distrez singura inventand povești,ilustandu-le cu poze sau mergand la biblioteca.”

Dr. Belton atrage insa atentia ca plictiseala ar putea genera  in egala masura o „senzație de disconfort” și ca societatea actuala a ne-a obisnuit ca e normal sa fim permanent ocupati, stimulati si prinsi in diverse activitati in mod constant.

Tot  ea avertizeaza ca a fi creativ „presupune a fi capabil sa dezvolti un stimul intern”, ceea ce de multe ori totusi nu functioneaza asa cum ne-am astepta si nu genereaza neaparat actiuni creative.

In plus, atentie maxima la timpul pe care copiii si-l petrec cu ochii in ecranele de tot soiul ( TV, tablete, jocuri, telefoane). Este timp in care imaginatia nu este deloc stimulata, din contra, cauzeaza un soi de scurt-circuit ce pune piedici creativitatii.

Studiul asta nu face altceva decat sa ne prezinte in mod organizat si fundamentat niste idei atat de simple. Incepi sa cauti idei, sa te gandesti, sa scrii, sa compui, sa pictezi, sa modelezi, sa observi, atunci cand nu ai altceva de facut. Cand nu ai alternative. Cand nu ai nimic de pierdut si nici de demonstrat. Copiii au nevoie de episoade din astea statice, in care sa-si imagineze, sa inventeze, sa creeze personaje, povesti, scenarii, in care sa observe tot ce-i in jur, fara un scop anume, fara sa fie presati sau grabiti sau stresati de niste parinti dornici sa demonstreze ei insisi anumite lucruri.

Cu alte cuvinte, ce inteleg eu din aceste concluzii este ca DA, e bine sa lasam garda lejera uneori,  e perfect in regula sa nu stam permanent in priza, nici noi, nici copiii. Ca nu e nicio crima daca iti lasi copilul sa se plictiseasca, din contra, ii poti face un bine, permitandu-i sa devina creativ, din dorinta de a-si gasi singur o preocupare. Si totusi, e bine sa stam cu ochii pe ei, pentru ca aceasta stare creativa, acest stimul, nu apare din senin, cand apesi pe un buton.

Da, copiii nostri au nevoie de perioade in care sa se plictiseasca, au nevoie sa incetineasca ritmul si sa deconecteze de la orice activitate. Doar asa se pot descoperi si isi pot scoate la iveala idei, pasiuni, doar asa putem ‘forta’ creativitatea sa-si faca aparitia!

Sursa info: BBC 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.