Eu pe post de taximetrist de Bucuresti

Eu pe post de taximetrist de Bucuresti

Deseori eu functionez si pe post de taximetrist pentru Ema, care trebuie carausita in directii diverse din oras. Functionez e un fel de-a spune, pentru ca fac mereu echipa cu GPS-ul care are locul lui special in poseta si in sufletul meu. Fara el, nici urma de functionare decat intr-o raza de 500 m in jurul casei. Eu si GiPi suntem nedespartiti de cativa ani. Ne certam, ne incurcam, ne impacam, dar ne descurcam intr-un final, de fiecare data.

Zilele trecute a trebuit sa ajung cu Ema undeva prin Militari. Nici acum nu stiu bine unde trebuia sa ajungem…pentru ca n-am mai ajuns. Am plecat, aranjate si cochete, cu intarziere, ca de obicei si  cu GPS-ul la purtator. Doar ca pe la Eroilor, pe la Opera Center, noi fiind deja in intarziere, GiPi a cedat brusc. A murit, fara sa ma avertizeze inainte, fara nici cel mai mic preaviz. Adresa era salvata si doar GiPi o stia. Telefonul, mort si el, fara baterie. Am incercat sa resuscitez GPS-ul prin toate metodele, am apasat pe toate butoanele, am incercat tot ce era posibil avand un copil crizat si o mama disperata in combinatie.

NIMIC! Mort. 100% pierdut. A venit Ema, ca de obicei, cu solutia salvatoare – ‘Mami, urmareste-l pe ala din fata, poate merge tot unde vrem noi!’ ( noi nestiind nici macar adresa exacta). L-am urmarit, trebuia sa-mi manifest buna intentie. S-a oprit la Gradina Botanica. Apoi Ema a vazut alta masina care a inspirat-o si m-a pus sa-I urmaresc, pentru ca avea o fetita in spate…m-am tinut si dupa astia care s-a dovedit ca mergeau la un mall din zona.

Dupa care, mi-am dat seama ca se cere o evaluare la rece: deja eram in intarziere de aproape o ora, intr-o zona in care cu greu stiam de unde vin si incotro ma indrept, intr-un Bucuresti in care toata lumea parca a inebunit in trafic, se inserase deja… asa ca mi-am schimbat obiectivul si m-am focusat sa ajung inapoi pe la Piata Unirii. Cu greu, dupa multe strazi necunoscute ( cum imi sunt mie majoritatea), am reusit sa recunosc cate ceva si sa ma orientez in spatiu.

Am ajuns acasa dupa aproape 2 ore de cursa prin oras, nervoase, nemancate, dupa ce am urmarit doua masini necunoscute, dar macar eram aranjate! Deci, Mosule, uita fusta de piele, uita de pandative si tot ce ti-am cerut, si adu-mi urgent un GPS!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.