Inainte de a fi mama Emei, am fost EU

Inainte de a fi mama Emei, am fost EU

Asta e un gand de-al meu de ceva vreme. N-as vrea sa uit de mine, de cea care-am fost dintotdeauna, cea care-am fost inainte de a fi sotie si mama Emei. Defapt, asta e unul din obiectivele de pe lista mea de 2017. ‘Sa-mi dedic mai mult timp. Sa am mai multa grija de acest EU. Sa-l regasesc!’

Da, tentatia e mare sa lasi EU-ul cel vechi pe un plan secundar. Uneori chiar sa uiti de el. Pana la urma, rolul & jobul asta de mama si sotie vine la pachet cu multe satisfactii si multe indatoriri. Si-atunci, noi tindem sa ne dedicam 100% noii noastre pozitii sis a lasam undeva in spate, in ceata… sa uitam chiar de ce-a fost pe vremuri pe sub hainele de mama.

In realitate,  e clar ca imi impart timpul cum pot mai bine, dar balansand pe cat posibil catre casa, copil, tot soiul de activitati de familie si ale Emei. Si-atunci, tentatia e atat de mare sa alunec spre extrema ‘periculoasa’ aproape care ma face sa spun si sa actionez deseori de parca tot ce fac si tot ce facem, se intampla cu gandul la ea si pentru ea.

Da, familia e cea mai importanta pentru noi toti, asta e incontestabil. Familia inseamna stabilitate si echilibru, energie si organizare, pasiune si rabdare, implicare si bucurii.   Si totusi…copiii, familia, NU trebuie sa insemne absolut TOT!

Familia ocupa cea mai mare si mai frumoasa parte din tabloul asta, dar nu trebuie sa ocupe  100%. Nu vreau sa se intample asta. Nu vreau sa ma identific doar prin rolul asta. Stiu sigur ca EU-ul meu, cel crescut si cultivat in ani de munca si scoli, cel educat atat de bine de parintii mei, de experienta profesionala si de joburi, de oamenii pe care i-am intalnit pe drumul meu, e un EU puternic si care poate si stie atat de multe.

Fiecare dintre noi, mamelor iubitoare, ar trebui sa nu uitam ca acolo undeva, exista si alte motive de bucurie in viata. Pentru ca inainte de a fi mama, pentru mine, EU a inseamnat multe multe altele. EU-ul meu avea pasiuni, proiecte, activitati, hobby-uri. Si-am ajuns in punctul in care rolul de mama ne ocupa atat de frumos timpul, ne umple atat de natural tabloul, ne strange cele mai multe zambete si zile cu soare, rolul de mama e frumos si plin de provocari & recompense, dar NU, pentru mine nu este totul.

Nu vreau sa uit ca timpul curge mai repede decat am crede si decat ne-am dori. Nu cred ca voi fi vreodata pregatita ca Ema sa plece de-acasa. Si totusi stiu, momentul o sa vina. O strang la piept si o simt mai mare pe zi ce trece. Peste noapte m-am trezit ca bebelusul meu merge la gradinita…am inchis ochii o clipa doar si m-am trezit avand in fata un copil care zi de zi merge la scoala. Stati, opriti TIMPUL! Vreau sa fie a mea pe viata, vreau s-o tin strans in brate si sa n-o mai las sa creasca…dar nu pot, stiu.

Simt in fiecare zi ca ea e viata mea…si nu ma invinovatesc pentru ca simt asta. Dar stiu…ca totul este temporar. Stiu ca desi ne va umple sufletele pe viata, casa ne-o umple doar pentru o vreme. O sa vina ziua cand isi va lua zborul. Pentru asta o pregatim. Sa aiba un zbor lin. Pentru asta ii suflam in aripi…

EU Ce-o sa fac atunci?  Sa risc sa raman blocata strict pe rolul de mama, rol care nu-si va mai avea rostul peste vreo 10 ani?  Si-atunci, EU ce m-as face? De unde as reapuca viata? Unde m-as regasi eu in tabloul ce va veni, cand casa va ramane pustie fara copilul asta atat de iubit?

Vreau sa fac ceva care sa ma reprezinte. Vreau sa nu ma blochez in timp. Vreau sa nu ma agat de rolul de mama. Vreau sa fac ceva care sa ma reprezinte si acum si peste ani, sa-mi urmez pasiunile, sa-mi consum energia, sa-mi folosesc ideile si creativitatea. Vreau ca intotdeauna, orice s-ar intampla, sa nu uit de EU-ul meu. Sa nu-l las sa se prafuiasca in tabloul meu, sa nu-l pierd in toata viata asta noua a mea, sa am grija de el!  

De-asta nu vreau sa uit de mine. De-asta ma agit si imi impart timpul cum pot mai bine de acum. De-asta ma dedic cat pot de mult Emei, dar nu 100%. De-asta incerc sa-mi urmez visul meu frumos de a face ceea ce stiu mai bine, sa am un job si o preocupare care sa ma reprezinte. Asa a aparut si PARTY in a BOX. Dupa mai mult de 15 ani prin companii mai mici si mai mari, dupa ce am reusit sa coordonez echipe si sa lucrez pentru marci frumoase, dupa ce am cunoscut atatia oameni si am cutreierat lumea asta mare in lung si-n lat…vreau sa folosesc tot ce stiu pentru mine si firma asta frumoasa care livreaza momente si amintiri frumoase.

In plus, admiratia pe care o vad in ochii Emei, implicarea pe care o simt cand vrea sa ma ajute, satisfactia ei cand vede cate un proiect de-al meu finalizat…imi confirma ca sunt pe drumul cel bun. Da, e o sentiment aparte sa-ti vezi copilul mandru de tine. Cred ca e o lectie importanta pentru ea sa vada ca mama ei incearca sa-si transforme pasiunea in job, chiar daca asta se traduce deseori prin timp lipsa de acasa.

Rolul de mama e minunat si presarat cu zile mai frumoase si mai pline decat as fi crezut. Rolul asta a venit la pachet cu multe obstacole si incercari, dar si cu mai multe satisfactii decat as fi crezut vreodata. Rolul asta ma implineste si ma reprezinta in mare masura. Dar nu in totalitate.

Nu vreau sa uit ca inainte de a fi mama Emei, am fost doar EU. Si n-as vrea ca rolul asta atat de provocator, de mama, sa-l sufoce vreodata pe EU-ul care-am fost dintotdeauna. Impreuna doar, in tandem, ma formeaza ca om. Nu pe bucati, doar impreuna. Asta sunt EU, cea care-am fost dintotdeauna!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.