Parinte de copil de 7 ani, caut scoala in aer liber

Parinte de copil de 7 ani, caut scoala in aer liber

Partea asta, cu educatia copiilor, mi-a parut intotdeauna cea mai complicata, cu multe implicatii si repercursiuni in timp.

Pana la urma, copilul meu si orice alt copil isi petrece o buna parte din timp la scoala, intr-un cu totul alt mediu decat acasa.  4-6 ore zilnic inseamna mai mult timp decat petrece cu noi, parintii, cam asa rezulta la un calcul obiectiv pe ceas.

Cum alegi scoala sau gradinita copilului tau

Gradinita si apoi scoala – aparent sunt niste alegeri si decizii pe care le iei in functie de cateva repere exacte si n-ar trebui sa devina nici pe departe un factor de stres, asa cum il percep eu si multi alti parinti din jur.

Pe de alta parte, intr-o Romanie in care doar #37lasuta din parinti nu folosesc bataia ca metoda de educatie, intr-o  Romanie in care copilul meu este minoritar atunci cand spune ca habar n-are ce inseamna ‘bataia e rupta din rai’,  in Romania in care dascalii sunt din ce in ce mai putin motivati sa-si faca treaba, intr-un context in care pasiunea nu tine de foame…decizia devine pe zi ce trece mai complicata.

Inainte de a o inscrie pe Ema la scoala am cautat, am studiat si am analizat diverse scoli, sisteme de predare, am facut liste cu avantaje si dezavantaje. Solutia ideala nu exista, niste compromisuri tot trebuie sa faci cumva, asta-i clar parerea mea. Ulterior, am luat in calcul chiar si varianta de ‘homeschooling’, cu ale ei plusuri si minusuri, ca toate celelalte optiuni. Varianta de “scoala acasa” implica insa multa disciplina si pentru parinte si pentru copil, iar noua clar nu ni se potrivea un angajament din asta pe termen lung.

Materialul meu nu-si propune neaparat sa vorbeasca despre povestea noastra si nici sa argumenteze sau sa pledeze pentru o scoala sau un sistem in particular. E greu sa fii obiectiv cand esti direct implicat. La fel de greu cum e sa recunosti pe ici pe colo carpelile din sistemul nostru de invatamant, atunci cand vii dintr-o familie in care mama si matusa sunt cadre didactice.  Astazi imi propun doar sa povestesc un studiu de caz devenit un succes mondial.

Scoala din Padure

E povestea unei scoli din Quechee, Vermont. Acum doi ani, o profesoara de gradinita a inceput un soi de ‘experiment’ prin care in fiecare zi de luni orele se desfasoara in aer liber.  O zi intreaga la aer curat, fie ploaie, fie vant, ninsoare, fie cald sau frig – toata ziua de luni orele se tin in padure.

“Forest Monday” – ‘Lunea in Padure’, asa se numeste proiectul. Si cum orice idee frumoasa are in spate o poveste…se pare ca profesoarei din America i-a venit ideea dupa ce a citit despre o alta scoala, din Elvetia, dintr-o suburbie din Zurich, unde orele se tin in fiecare zi, in marea loc majoritate, in aer liber, in parcuri si paduri, indiferent de vremea de afara.

Programa scolara…cuprinde alte prioritati. Copiii sunt invatati sa supravietuiasca in orice conditii, sa sculpteze, sa-si faca adaposturi, sa aprinda focul fara chibrit, sa exploreze tot ce are natura sa ne ofere si sa aprecieze la adevarata valoare viata in natura.

Sustinatorii acestui sistem de invatamant, precum si profesorii si parintii copiilor care invata aici, dau asigurari ca toti copiii astfel educati isi construiesc si isi intaresc increderea in ei, in fortele si abilitatile lor, precum si spiritul de indepedenta.

Filmuletul de mai jos, de doar 2 minute, arata exact cee ace ar trebui ca fiecare professor sau dascal din Romania ar trebui sa vada. Uitati-va, eu l-am vazut de cateva ori si recunosc ca mi-a trezit multe provocari, ambitii…

Cum decurge o zi in padure

Cu siguranta se citeste printre randuri ca eu personal sunt foarte incantata de sistemul asta mixt, care pune focus nu numai pe progresele academice, dar si pe deprinderi si abilitati practice, care-i pregatesc pe copii pentru viata reala.

Mi-a placut foarte mult conceptul profesoarei din America, ce isi incepe fiecare zi de ‘Forest Monday’ cu un soi de sesiune de meditatie & observare. Totii copiii stau linistiti in cate un punct de observatie si timp de 10 minute incearca sa observe ce s-a schimbat in natura timp de 7 zile, cat n-au trecut pe acolo.

Fiecare zi in natura e plina de provocari. Copiii invata altfel, prin experiment, stiu sa-si prepare hrana la foc, stiu sa manuiasca cutitele si sa-si ascuta lemnele, sa aprinda focul, sa construiasca baraje si adaposturi, invata sa lucreze in echipa.

Regulile sunt simple: ‘Ai grija de tine si de ceilalti, ai grija de natura si nu te indeparta prea tare’. In rest, nicio restrictie. Scopul este ca acesti copii sa experimenteze, sa puna mana, sa atinga, sa creeze, sa vina cu solutii si idei, sa-si faca singuri propriile reguli practice si sa invete sa devina niste adulti responsabili si independenti.

Rezultatele academice ale copiilor din acest sistem

Sigur, traim intr-o lume in care rezultatele academice conteaza, in care testele si examenele se dau in sali de clasa, nu in padure sau in parc.

Dar faptul ca scolile care si-au implementat deja acest sistem de predare mixt sau chiar dedicat 100% studiului in natura prezinta rezultate la examene in progres fata de anii anteriori e cea mai graitoare dovada ca e o metoda care functioneaza.

Experimentul din scoala din America nu a fost gandit si nici nu a pornit la drum pentru a rasturna clasamente sau a demonstra neaparat ceva. Dar povestea a devenit una de succes, e un fapt ca elevii de aici au rezultate mult mai bune decat acum cativa ani, iar initiatoarea sustine ca au obtinut chiar mai mult de atat, ceva ce nu poate fi masurat. Directorul scolii, un sustinator inca din start al ‘Forest Monday’, spune ca n-are nevoie neaparat de recunoastere sau elogii: faptul ca-si vede elevii atunci cand se intorc din padure, cu zambetul pe buze, fericiti si sanatosi – astea sunt motive destule pentru a merge mai departe. ‘Cam asta ar trebui sa urmareasca o scoala, nu?’ spune el.

Avantajele scolilor ce-si scot elevii in natura

Scolile care si-au integrat in programa zile de studiu in natura, fie ca sunt in parc sau in padure, sau chiar cele care isi desfasoara aproape toata activitatea in aer liber, pun accent atat de progresele academice ale elevilor, dar in egala masura pe  dezvoltarea abilitatilor motorii si a creativitatii.

E clar ca experientele cele mai puternice, lectiile cele mai importante, amintirile cele mai frumoase sunt cele dobandite intr-un mediu relaxat.

Copiii nostri au nevoie de oportunitati de a explora, de a experimenta, de a descoperi, de a testa, de a se minuna, de a tipa, de a canta si de a crea. Au nevoie sa-si testeze puterile si abilitatile. Invatarea prin experimentare este mai eficienta  si mai distractiva. E clar ca lectiile sunt mult mai simplu de retinut si invatat de orice copil, cand sunt experimentate de el insusi.

Ce se preda in natura? Ce invata elevii aici? Ceva ce sigur vor folosi mai departe: Invata lectii de viata!

Copiii trebuie sa-si petreaca timp in aer liber

Joaca & activitatile afara, in aer liber, incurajeaza copiii sa isi dezvolte imaginatia si creativitatea, sa isi asume riscuri si responsabilitati, sa gaseasca singuri solutii sau strategii si sa descopere placerea de a rezolva lucrurile pe cont propriu.

Activitatile in mijlocul naturii se dovedesc a avea un puternic efect antistres. Alergarea si petrecerea timpului in aer liber contribuie la redarea unei stari de relaxare si destindere, esentiale pentru sanatatea emotionala a copiilor, dar si a adultilor. Rolul educativ al activitatilor in aer liber este nelimitat.

  • Asociaţia Americană de Pediatrie susţine că, între 0-2 ani, copiii au nevoie de jocuri care să le stimuleze abilităţile motorii, fără să precizeze un timp minim zilnic.
  • Pediatrii americani consideră că, între 2-4 ani, copiii au nevoie de un minim zilnic de 30 minute alocate unei activităţi fizice planificate (de pildă, o plimbare) şi o oră de joacă.
  • Preşcolarii de 5-6 ani au nevoie zilnic de minim o oră de activitate fizică planificată (de exemplu, o activitate sportivă) şi minim o oră de joacă,
  • Iar şcolarii mici (7-10 ani), au nevoie de un minim zilnic de o oră pentru activităţi fizice şi joacă, în reprize.

In concluzie…caut o scoala in aer liber

Ma feresc sa trag concluzii sau sa dau verdicte transante si nici nu sunt in masura. Dar nu ma feresc sa-mi spun parerea, in calitatea mea de parinte care cauta mereu sa gaseasca cele mai bune solutii pentru copilul meu.

Nu stiu si nu sustin ca varianta asta de invatamant mixt e neaparat cheia succesului. Stiu sigur doar ca eu mi-as lasa copilul cu inima deschisa intr-un sistem similar, in care rezultatele si progresele academice sa fie dublate, pe picior de egalitate, de progresele practice, de lectiile astea de viata care sa-i invete pe copii sa aiba incredere in ei si in independenta lor. Care sa-i invete sa se descurce in viata. Sunt lectii la fel de importante, poate de multe ori spiritul practic ajunge sa fie mai valoros decat performantele intelectuale de exceptie.

Sunt doar un parinte care cauta cea mai buna solutie. Care cauta echilibrul si care spera ca totusi exista si altfel de scoli, flexibile si moderne. Nu sunt nici adepta extremelor, asa ca nu cred ca o scoala care sa face ca nu observa ca traim in epoca tehnologiei m-ar multumi. De-asta spun ca sunt in cautarea echilibrului, a caii de mijloc.

Evident, in toata cercetarea mea, n-am avut cum sa fac abstractie de contextul actual. N-am avut cum sa nu ma gandesc cum Ema merge la o scoala frumos renovata si amenajata, cu un loc de catarari amenajat in curte, dar unde nu au voie sa se joace pentru a nu-i deranja pe restul copiilor care sunt la ore. N-am cum sa uit de gradinita foarte moderna unde a mers Ema timp de 3 ani, inaugurata cu surle si trambite, dar unde au uitat sa includa o sala de mese separata, gradinta cu o curte mare si locuri de joaca modern amenajate…dar rareori folosite, din comoditate, n-am cum sa uit ziua de luni cand din cauza a nins duminica s-au inchis scolile… Altii isi scot copiii afara si-i invata sa aprecieze natura cu toate ale ei, iar noi ii panicam si-i facem sa creada ca ninsoarea inseamna calamitate si stare de urgenta.

Dar nu renunt! Caut o scoala in aer liber si sper sa o gasesc! Sunt tare curioasa…voi ce asteptari aveti de la o scoala? Ce v-ar placea sa se schimbe in scolile din Romania, pentru copiii nostri?

Sursa foto: aici si aici  

Sursa info: aici 

There are 18 comments for this article
  1. simona at 13:59

    Poate eu sunt mai pesimista,mi-am pierdut din optimism cu fiecare an școlar petrecut de fetita mea in sistemul de stat(este clasa a 7 ),nu mai am așteptări de la scoala românească.Ce așteptări sa mai ai cand au 6 ore in fiecare zi,teme încă vreo 3 ore…. Dar credeți este de ajuns: mai ai nevoie de ore de meditații-obligatorii ,pentru ca exista profesori care nu au habar de meseria lor,exista sâmbăta centre de performanța,la care participa ca sa se mențină in “elita”elevilor si mai sunt activitățile extra :balet,in cazul nostru.Mentionez ca învață la o scoala buna in Brasov,nu este geniu si nici forțata sa exceleze in ceva.Sunt momente in care eu nu mai pot,M-am transformat in taximetristul copilului,altfel nu ar avea șanse sa ajungă in toate locațiile enumerate.Acum 2 ani ne- am mutat undeva in apropierea orașului tocmai pentru a sta afara in puținul timp rămas ,sa aibă pisici,caini,copaci etc.

    • Blog in Tandem at 20:10

      Of…fir-ar sa fie. Avem atatea sperante si asteptari si vise frumoase pentru copiii nostri, incat mi-e foarte greu sa aud ca una din solutii e resemnarea. iar ce-mi povestesti tu, Simona, sunt exact povestile pe care le stiu din jurul nostru. Copii care uita de copilarie, pentru ca sunt doborati de scoala, de teme, de ritmul extrascolar, de asteptarile exagerate ale profesorilor si uneori si ale noastre, ale parintilor care vrem mereu mai mult, mai bine, mai sus…Si uite asa ajung ‘obositi si demotivati la facultate…si nu mai au chef de nimic.
      Salutari spre Brasovul cel frumos!

  2. ioana at 10:01

    te-ai gandit sa faci tu o astfel de scoala? eu un sigur as inscrie copilul aici…. si nu cred ca sunt singura..

    • Blog in Tandem at 10:49

      chiar asa de departe…nu m-am gandit. Dar recunosc ca si eu as fi foarte tentata sa o dau pe Ema intr-un astfel de sistem, pentru ca i s-ar potrivi, stiu sigur.

  3. corina at 16:41

    Scoala din padure, suna minunat, realitatea insa e cea descrisa de Simona. Chiar nu putem fece nimic pentru copii nostri? Toti observam o situatie anormala dar nu avem solutii.

    • Blog in Tandem at 20:06

      Din pacate idei sunt multe, dar solutiile sunt la cei alesi. Care cu siguranta au alte prioritati decat educatia!

  4. Gianina at 23:09

    Of,ce mi-ar fi plăcut și mie asa școală ,chiar îmi zicea profesorul de sport ca pe timp de iarna nu prea are ce face din cauza vremii și pentru ca în sala de sport nu exista căldură.
    O astfel de școală știu ca e și-n Germania,am văzut pe un grup de mămici,dar în Romania n-am auzit de asa ceva.
    Pe de alta parte putem spunem norocoși(ca și voi),ca am reușit sa călătorim și oferim copiilor multiple experiențe.
    A,într-una din pozele de mai sus se vad cizmele mov de cauciuc ale unei fetite…identice cu cele primite de noi de la o prietena din Canada.N-are importanta pentru tine,știu,dar pentru ca am observat asta,am ținut sa notez pentru mine,sa nu uit.
    Bun,și acum,dacă te-a deranjat comentariul meu,poți sa-l ștergi și-mi cer scuze.
    Pupici!

    • Blog in Tandem at 09:08

      Eu zic doar atat: daca gasesti o scoala din asta, sa ne anunti si pe noi! 😉 Salutari si cat mai multe experiente frumoase…sa colectionati amintiri!

  5. gina at 10:45

    Exista o gradinita in padurea baneasa unde copiii isi petrec aproape toata ziua in padure. Am fost in vizita arata extraordinar si ce mi-a placut cel mai mult este ca au curtea impartita in mai multe zone unde isi pot desfasura activitati didactice nu numai sa se joace. Personalul m-a cucerit. Din pacate este de doua ori mai scumpa decat imi pot permite eu. https://m.facebook.com/KarinsKidsAcademyBaneasa/

    • Blog in Tandem at 10:09

      Ah, da, am auzit de gradinita asta. Poate intr-o buna zi chiar o sa ajung acolo sa vad cu ochii mei :).
      Doar ca…acesti copii ajung apoi la scoala. Ar trebui sa existe si o continuare fireasca a sistemului in care au fost obisnuiti. Nu mai spun de faptul ca ar trebui sau mi-as ori sa fie muuult mai multe alternative, in Bucuresti si in tara. Doar asa ar deveni si preturile competitive si poate mult mai multi parinti ar reusi, financiar vorbind, sa aiba acces la un alt sistem de educatie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.