Printre planurile pe 2016: mai mult timp AFARA!

Printre planurile pe 2016: mai mult timp AFARA!

Da,da, exact asa suna una din promisiunile de la mine pentru noi, in 2016: Cat mai mult timp AFARA!

E un subiect la care ma tot gandesc ce ceva vreme. Totul a inceput de la preocuparea noastra constanta sa o facem cumva pe Ema sa-si petreaca din ce in ce mai putin timp la tableta, la TV sau pe telefon. Da, stiu ca tentatiile sunt multe si puternice. Stiu ca asta-i generatia, stiu ca nu ma pot opune total, dar mai stiu si ca nici nu vreau sa ma dau batuta si sa capitulez in fata tehnologiei.

Argumentele noastre, de parinti, n-au nicio valoare in ochii lor, ai copiilor. Fara exceptie, cand ii explicam Emei cat de nociva e tableta, ce pierdere de timp sunt toate jocurile si cat de mult inutil e timpul pierdut la desene…o vad cum face ochii mari, o simt cum da din cap aprobator, numai sa tacem odata…si parca o aud  cum se intreaba in gand cand o sa incetam vorbaria asta inutila,  ca ea sa-si vada de treaba mai departe.

Si-atunci singura solutie, evidenta, este sa-i umplem timpul liber altfel. Sa-i luam gandul de la tehnologie. Sa aiba alte preocupari. Sa ii descoperim alte pasiuni. Sa o facem sa vada si sa-i placa natura, sa descopere mereu cate ceva, sa-i aratam locuri si oameni noi, sa-i cultivam noi alte valori, principii, sa-i formam alte obisnuite si sa-i creem alta normalitate…sa tinem piept ispitelor astea de tablete, telefoane si jocuri.

Cat mai mult timp AFARA! Asta e unul din planurile mele pe 2016. Mi-as placea sa se-ntample zilnic. Asa ar fi normal, asa-mi propun! Realizez pe de alta parte ca e o lupta cu mine, care urasc vremea geroasa si hainele de iarna, dar e o provocare pe care mi-o asum pentru Ema si pentru noi. N-o sa fie usor, stiu. Dar mai prevad si ce bine o sa fie!

Copilul asta se plictiseste in casa, se plictiseste de papusi si lego, de Monopoly si Nu te supara Frate. Si e normal, cand sta atata vreme numai intre zidurile apartamentului nostru! E clar ca are nevoie zilnic de timp AFARA! La scoala 4-5 ore in clasa, acasa isi face temele inca vreo 2 ore, cluburile de inot sau balet sunt in interior, iar serile ni le petrecem tot in casa.

La mine, recunosc….e oboseala, e comoditate, e obisnuinta, e cultura de-acasa si peste ele, permanenta criza de timp…sunt toate amestecate si asa am ajuns sa ‘sar’ peste parc din toamna si pana-n primavara, in timpul saptamanii. Dar am realizat ca oricine s-ar plictisi sa stea numai in interior, fie copil, fie adult. N-avem cum sa rezolvam asta decat singuri, cu un soi de autodisciplina. Cat de binevenita e macar o ora pe zi afara!

Noi ne-am ales casa aproape de parc, dar mai mult de jumatate de an nici nu calcam pe-acolo! Cum spuneam – obisnuinta,blazare… Stiu ca si noi si Ema si toti copiii au nevoie zilnic sa simta frigul, sa se joace-n zapada, sa sara in baltoci, sa se catere, sa simta bataia vantului, sa miroasa frunzele uscate, iarba verde, sa simta soarele care arde, sa descopere melci si gargarite, sa vada ratele pe lac, veveritele in copaci, sa sara sotron, sa se plimbe cu bicicleta, sa alerge, sa cada, sa mearga mai departe…si cate si mai cate se pot face AFARA!

Asa ca, draga 2016, inca o dorinta pentru tine: cat mai mult timp AFARA!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *