Vrea sa fie vanzatoare la taraba. I se trage de la o reclama IKEA.
Da, da, copilul meu si-a ales ce vrea sa se faca atunci cand o sa fie mare. Viseaza sa ajunga vanzatoare la o taraba. Si asta i se trage de la o reclama IKEA.
Cu mai multe cuvinte, povestea este asa: Ema stie ca nimeni nu o intreaba inca ‘Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?’. Exclus sa auda asta o mare perioada. Mi-am promis sa las copilul in pace. Din contra, i-am explicat pe limba ei ca indiferent ce-si va alege, important este sa-i placa ce face, sa se distreze si sa fie fericita si relaxata. Buun. Lectie invatata!
A venit momentul fix acum un an cand a participat la o sedinta foto pentru IKEA unde juca rolul unei vanzatoare la taraba, unde rolul principal il aveau legumele de plus, printre care un morcov & un brocoli. Atat de tare ce i-a placut experienta asta, atat de mult ce s-a distrat, ca a luat decizia sa-si aleaga o meserie care sa-i placa si s-o fericeasca: vanzatoare la o taraba de legume!
Cat despre experienta de a participa la sedinta foto, ramane una dintre amintirile ei de neuitat. Mai ales ca noi am tot incercat pana acum sa o ferim pe Ema de tot ce ne pare nefiresc pentru varsta ei. Sa o lasam sa copilareasca in voie si in libertate, cat o duc puterile. O sa aiba destul timp sa le faca si sa le incerce pe toate, mai ales la varsta la care noi o vom putea controla din ce in ce mai putin. Asa ca una dintre regulile noastre este sa o tinem departe de tot ce inseamna castinguri, concursuri sau showuri in care parintii isi imping in fata copiii si incearca sa-i forteze sa se remarce, traindu-si multi dintre ei , mai mult ca sigur, visele nerealizate de ei.
Nu vreau sa-mi compar copilul cu altii, nu vreau sa creada ca ea e mai frumoasa decat alta, nu asta vreau sa fie sistemul ei de valori. Ideea principala este ca toti copii sunt frumosi. Unici. Plini de farmec. Copilaria e frumoasa. Tot ce vreau pentru Ema este sa copilareasca frumos si natural. Si s-o tin departe de tot ce inseamna fals, aparent, show bizz.
Experienta cu sedinta foto pentru IKEA a fost diferita si am hotarat sa facem o exceptie. Totul a fost o distractie. Nimic fortat. Ema chiar si-a dorit sa participe, a fost dorinta ei spontana, a fost incantata de idee, asa ca am mers mai departe. Totul de o relaxare nesperata. Iar momentul cand a aflat ca va pleca acasa cu o taraba si un broccoli …a fost cireasa de pe tort. Sort de vanzatoare i-am cumparat ulterior. Fericire mai mare, rar o sa vedeti.
Apoi, nu mai spun cat i-a placut maxim sa se vada pe panouri si mai ales pe bannerul cel mare de pe magazin. Pana la urma, pe langa distractie, a fost o actiune care i-a crescut si ‘self esteem-ul’ , nu?!
Una peste alta, chiar si regulile stricte pot fi incalcate, cum am facut noi. Iar cand primul shooting este pentru o marca pe care chiar o indragim, chiar ca e mai mult decat OK.
Voua pentru ce marci sau produse v-ar placea sa isi ‘imprumute’ copilul vostru imaginea?
