Cum s-au nascut 100 de zane
Am auzit intr-o poveste ca lumea e facuta din credinta, incredere si praf de zane.
Odata ce ajungi sa afli asta, odata ce ajungi sa intelegi si chiar sa crezi, e mult mai simplu pentru tine, ca adult, sa poti intra in lumea lor, a imaginatiei, a povestilor, lumea unde doar cei care cred pot patrunde.
Cate am aflat eu de la Ema asa, cate am invatat si cate m-au bucurat in anii astia, doar pentru ca mi-a deschis si mie usa spre lumea asta…. am aflat despre locul unde isi au casa personaje din desene, din basme, din filme, dar mai ales din imaginatie. Ema mi-a povestit cum zanele isi beau ceaiul sub copacul cu mere de aur, despre Micki & Minnie care merg la picnic si descopera casuta piticilor, despre Cenusareasa care le invita la masa pe Ana si Elsa din Regatul de Gheata, am aflat si ca Micii Ponei se antreneaza alaturi de Stefania si Sportacus….. Sunt povesti pe care Ema le creeaza cu o naturalete fascinanta pentru mine, ca adult.
De multe ori facem schimb de povesti: eu ii citesc, ea inventeaza. Toata lumea fericita! Placerea ei de a asculta mereu alte si alte povesti, incantarea mea de a-i descoperi imaginatia nativa. Daca as reusi peste ani sa o incurajez sa nu-si piarda imaginatia, daca as putea cumva sa o conving ca niciodata sa nu-i pese de cei care-i zambesc ironic cand povesteste despre zane, printese si Tara de Nicaieri, daca as putea sa-i sadesc asa o incredere in ea si in imaginatia ei, daca as reusi sa o incurajez sa-si astearna in scris gandurile-i frumoase si povestile pline de ea, de ganduri frumoase si inocente…astea sunt printre marile provocari ale mele ca parinte.
Asa am aflat intr-o zi cu ea in parc ca zanele se nasc din puful de papadie. Am surprins-o cum a cules un buchet de papadii, a inchis ochii si a suflat cu putere : ‘Tocmai s-au nascut 100 de zane!’. Ochii aia sclipind de fercire, zanele ei cu baghete fermecate, magiile pe care stiu sigur ca le pregatesc…cam asta e copilaria Emei mele.
Vreau si eu sa cred cu ea! Vreau si eu sa cred ca lumea e facuta din credinta, incredere si praf de zane…
voios si sclipitor si acest articol, exact ca tine draga noastra anca! iti citesc fiecare post cu curiozitate si marturisesc articolele tale imi merg la suflet in zilele abatutute: reusesti sa imi schimbi starea de spirit si ma faci sa vad lucrurile in roz! o infuzie de pozitivitate!
Daca reusim un singur zambet pe zi sa aducem, atunci blogul asta si-a atins scopul, pe langa locul nostru de amintiri frumoase. Te pupam si noi cu drag, sa ajunga pana acolo, departe, la voi! Super zi sa avem!