De ce-mi place sarbatoarea de Halloween

De ce-mi place sarbatoarea de Halloween

A venit, a trecut, a fost bine, a fost distractiv, au fost costume, masti, petreceri, dulciuri, dovleci sculptati, a fost Halloween. Am vazut pe Facebook atatea poze cu familii care au sculptat cu suflet dovleci, tati care si-au aratat veleitatile artistice pe care probabil nici ei nu stiau ca le au, am vazut atatia copii costumati, zambitori, petreceri la gradinita, in parcuri, aleea de la gradinita din zona care era strajuita de dovleci decorati…

Nu prea am habar de la ce a pornit exact traditia Halloween-ului. Dar asa de tare ma bucur ca a ajuns si la noi, incat nici nu prea-mi pasa de altceva. Pentru mine, e inca un motiv de bucurie importat din tara unde marketingul joaca pe cai mari. Ma bucur ca a ajuns pana la noi, la fel ma bucur si de Sf. Valentin si de orice alt prilej de bucurie importat. Eu le primesc cu bratele deschise. Avem atat de putine motive de sarbatoare in tara asta, incat le-as importa si le-as promova pe toate de la altii.

Si noi, si copiii nostri avem nevoie de motive de sarbatoare!  Si noi, si copii nostri traim in restul anului destule zile pline de presiune, de griji, de deadlineuri, de asteptari, de comparatii, de stres. Cum sa nu primim cu bratele deschise o zi in care deopotriva, copii si adulti, ne putem costuma, ne putem relaxa si putem uita de toate.

O zi in care copiilor li se permite orice. O sarbatoare in care copiii pot sa fie copii. Fara reguli, fara oprelisti, fara cenzura de nici un fel. Se pot costuma in ce-si doresc ei. Pot sa-si dea frau liber imaginatiei, pot sa creada ca sunt Superman sau Spiderman, Alba ca Zapada sau Minnie, fantome sau printese…isi pot pune masti si se pot bucura de o petrecere in care fiecare se simte bine in pielea lui, in costumul lui, in lumea lui.

Ema a purtat vineri toata ziua o masca roz. N-a vrut costum, ca in alti ani. A avut masca ei roz si a fost asa la control la medic, apoi la cumparaturi, la piscina. Asa a simtit ea ca i se potriveste. Pentru ea Halloween a inseamnat o zi intreaga cu o masca roz. Pentru mine, a insemnat o zi in care mi-am vazut copilul relaxat, fericit, exuberant, in care mi-am vazut copilul asa cum este. Inca copil.

Pana la urma, e atat de agitata viata, e atat de neprevazut totul, e atat de frumoasa copilaria, e atat de simplu sa te bucuri cu tot sufletul, sa nu ai asteptari, sa nu judeci, pur si simplu sa te bucuri de toate. O zi in care copiii au fost copii fericiti. Ramanem datori, Halloween-ule!

PS iar daca ziua asta a fost asa o ocazie pentru mine, incat sa fac o placinta cu dovleac, fie si numai ca am pus-o la cuptor, atunci, inca o data, jos palaria, mai Halloween-ule!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.