De ce nu are Ema frate sau sora
Pentru ca n-a vrut! Am intrebat-o, mai in gluma, mai in serios, inca de pe la 2 ani si am tot insistat pana in zilele noastre. Treaba-i clara. Si-a dat seama singura sau ajutata de bunici, asta n-o sa stiu niciodata, dar raspunsul invariabil a fost: NU.
A venit si cu argumente: ca nu-i plac bebelusii pentru ca plang, ca nu vrea sa-i strice altcineva jucariile, ca nu vrea sa imparta camera cu nimeni, nu mai vrea sa vada pampers si nici sa iubim noi alt copil in afara de ea. I-am demontat argumentele pe rand,am facut lobby cum am stiut mai bine. NIMIC. Misiune imposibila, cand de cealalta parte a baricadei ai un copil berbec. Asa ca am ramas cu un copil, pe care nu-l impartim decat cu bunicii, care are camera ei pe care n-o imparte cu nimeni, bla, bla, bla…
Un copil hotarat, care stie sigur ca are cel mai bun loc ocupat pe viata in inimile noastre, loc pe care, dupa cum si-a dorit, nu-l imparte cu nimeni. Asta e!
Dar povestea devine interesanta cand ne vedem cu prieteni care au copii mici mici si dragalasi, pe care-ti vine sa-i smotocesti non stop. Episod care s-a consumat si la noi saptamana trecuta, cand l-am avut in vizita pe Matt, un flacau de 10 luni, simpatic si semi frantuz pe deasupra. Toti adultii concentrati pe Matt. Ema s-a cenzurat o vreme, a incercat sa fie o gazda primitoare, in legea ei, i-am susrprins chiar si in cateva poze dragastoase….dupa care n-a mai rezistat. Ati vazut vreodata un copil care sa scoata fum pe nari de gelozie? De ofuscare ca in camera ei este un pitic de nici 1 metru care trage de lego si de tot ce prinde-n cale? Un copil care-si pazeste camera cu ochii-n patru? Asta era EMA!
Care si-a dat drumul la gura si intreba incontinuu: Cand plecati? Cat mai stati? Sigur Matt vrea acasa! M-am plictisit cu el! Luati-l de la mine din camera! Ii curge din gura! Imi murdareste oglinda! E dragalas, da’ luati-l de aici!
Acum toate lucrurile sunt clare. De-aia Ema nu are fratior sau surioara. Caz inchis!
