De ce plâng părinții în prima zi de școală…

De ce plâng părinții în prima zi de școală…

Prima zi de școală. Ema a început astăzi clasa a V-a.

Am hotărât împreună, în familie, că Ema o să înceapă clasa a V-a într-o școală nouă, am ales împreună, cu unanimitate de voturi acum mult timp.

Știam ce urmează. Părea simplu. Școală nouă, colegi noi, un nou început, plin de speranțe.
Lucrurile păreau aranjate, noi părea că suntem pregătiți și am așteptat cu entuziasm începutul ăsta.

Și totuși, PRIMA ZI DE ȘCOALĂ n-a fost deloc conform planului.

De ce în dimineața asta am avut așa emoții toți?
De ce Ema m-a tot întrebat, zilele astea, dacă și eu, pe vremuri, am avut tot felul de gânduri înainte de a începe clasa a V-a?
De ce s-a tot gândit dacă-și va face măcar o prietenă apropiată?
De ce astăzi îi tremura ușor glasul când povesteam amândouă?
De ce-i simțeam mâinile transpirând când pășeam pe aleea lungă din curtea școlii?
De ce-am văzut-o căutând insistent cu privirea să recunoască pe cineva?

N-am vorbit prea mult, contrar obiceiului.
Cred că amândouă simțeam cumva că ne îneacă emoțiile.
Dar mai știu și că ea se bazează pe mine să fiu puternică. Așa mă vede ea.
Iar eu o simt când mă strânge de mână… că are nevoie să mă simtă aproape, deși nu-mi spune.

Am îmbrățișat-o ușor. A zâmbit. M-am prefăcut că nu-i simt emoțiile. 

Aleea din fața școlii părea să nu se mai termine…iar Ema mea m-a ținut strâns de mână…ca atunci, cu ani în urmă, când am pășit împreună spre clasa pregătitoare.  

Am simțit. Tot. Așa cum numai o mamă știe să simtă.
Și-a căutat cu privirea prietena cea mai bună, fără să-și dea seama pentru o clipă că anul ăsta n-or să mai fie împreună.
8 ani din 11 de viață au fost împreună la grădiniță, apoi la școală.
8 ani în care au trecut împreună prin prima zi de grădiniță sau de școală, iar astăzi au avut amândouă de trecut un prag greu, fiecare pe cont propriu.
Pragul în care nu s-au mai ținut de mână și nici nu și-au mai intersectat privirile în curtea școlii împreună, ci fiecare pe drumul ei, fiecare la o școală nouă!

Fiecare cu temerile și emoțiile ei. E un an al schimbărilor și l-au început astăzi fiecare cu speranțe pentru ce va urma…dar și cu temeri și emoții.

Cât despre mine…habar n-aveam ce greu o să fie începutul ăsta.
Să nu mă înțelegeți greșit…sunt entuziasmată, sunt deschisă și plină de speranțe pentru Ema și pentru ce urmează. Sunt fericită că am ales o școală care pare să pună pe picior de egalitate vocea copiilor cu cea a dascălilor.
Dar mi-e greu să realizez că zi de zi Ema o să fie într-un sistem în care există clasamente, competiții, note, concursuri.
Se spune că după vârsta de 10 ani copiii sunt pregătiți de competiții. Habar n-am cine a spus asta.

Eu una cred că e greu și complicat, chiar și adult fiind, să fii comparat, notat, evaluat.
Darămite când ai 11 ani și vii după 5 ani în care ai primit doar calificative?!..

Habar n-am cum o să fie…dar știu că astăzi abia mi-am stăpânit lacrimile.

Lacrimi de emoție, de teamă, de îngrijorare, de empatie…Urmează o etapă în care copilul meu o să fie pe drumul lui.
O să-și facă noi prieteni, o să aibă mereu de demonstrat ceva, profesorilor și celor din jur …iar eu sper doar că se va afla printre dascăli care or să-i învețe să zboare, care le vor sufla în aripi, care-i vor asculta, care-i vor face să se simtă apreciați, valoroși, care-i vor învăța să-și spună parerea, să-și argumenteze opiniile, care-i vor încuraja să nu abandoneze, care-i vor învăța să se ridice și să meargă oriunde, dar numai înainte.

Am lăcrimat astăzi cu gândul că urmează unul din primele drumuri pe care copilul meu trebuie să învețe să pășească singur.
Tot ce vreau e să știe să simtă că vom fi mereu acolo, un pas în spatele ei…dar mereu aproape de sufletul ei, pe viață!

Baftă pe drumul tău, copilule!
Să înveți să zbori fără teamă, să nu uiți ce-ți spunem mereu – tu ești o rază de soare, iar lumina ta nu se va sfârși vreodată, pentru că vine din interior!

Dacă aveți timp să citiți și: 

  •  
There are 7 comments for this article
  1. Pingback: De ce plâng părinții în prima zi de școală… - Comunitatea Bloggerilor din Romania
  2. MARIANA RAICIU at 14:08

    Mult succes, incredere, optimism si inspiratie in clasa a 5a. Sa va integrati usor !
    Indraznesc sa intreb , la ce scoala ati ales sa continuati gimnaziu? Intreb, pentru ca si fetita mea este in cls a 4a si luam in considerare sa schimbam scoala.
    Multumesc!

    • Blog in Tandem at 17:36

      Multumim mult, Mariana!
      Bafta si voua!

      Noi am ales scoala plecand de la niste criterii ce au tinut cont de proximitate si cel mai important, ne-am dorit ca Ema sa invete dimineata. Sa speram ca am facut alegerea corecta!

  3. Pingback: Cum arată clasa ta de vis? PROVOCARE cu premii, pentru învățători și copii - Comunitatea Bloggerilor din Romania
  4. Pingback: Pe măsură ce copiii cresc, e nevoie ca părinții să-și reconstruiască viața - Comunitatea Bloggerilor din Romania
  5. Pingback: Cel mai important lucru pe care ar trebui să-l învețe copiii noștri - Comunitatea Bloggerilor din Romania
  6. Pingback: Fiecare profesor de la stat ar trebui să facă training în sistemul privat - Comunitatea Bloggerilor din Romania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.