Despre Clasa 0. Sau cum a cucerit-o scoala pe Ema.

Despre Clasa 0. Sau cum a cucerit-o scoala pe Ema.

Printre stirile fierbinti cu politicienti ambitiosi si fete descurcarete, isi fac loc timid si informarile despre inscrierea copiilor in Clasa 0. De astazi, 16 Feb., incep inscrierile copiilor in Clasa 0, conform celor publicate pe siteul Ministerului Educatiei.   Pentru unii parinti e o perioada de foc, in care unii isi fac mutatii, isi pun la punct dosare de inscriere, viziteaza scoli, isi calculeaza punctaje, studiaza informatii oficiale si neoficiale despre invatatori si scoli, isi pregatesc  copiii de testari daca este cazul. Totul cu speranta ca vor reusi cumva sa ajunga intr-o clasa de elita, la o scoala renumita si o invatatoare cu un palmares convingator.

Am trecut si noi anul trecut prin asta. Am povestit chiar aici pe blog cum am studiat si ne-am facut si noi temele inainte de a o inscrie pe Ema, cum am cautat o scoala colorata  si am parcurs sarguincios fiecare etapa,  exact cum ii sta bine oricarui parinte cat de cat implicat in educatia copilului.

Am trecut deja de mijlocul primului an de scoala. Cu bine. Cu relaxare mai mare decat as fi crezut. Cu un copil care merge cu placere la scoala zi de zi. La o scoala de stat, in Bucuresti, unde ajunge in maxim 10 minute pe jos. Am dat o sansa unei scoli din zona noastra si bine am facut.  Ce-am reusit? Sa avem un copil de nici 7 ani care are se trezeste in fiecare dimineata si vrea sa mearga la scoala, un copil care nu e haituit cu masina zi de zi, ci din contra isi transforma plimbarea zilnica spre casa intr-una relaxanta.

Nu, nu vorbesc din carti, nu traiesc intr-o lume paralela si nici nu-mi propun sa desfiintez parerile sau experientele altor parinti din Bucuresti sau din tara. Tot ce vreau este sa povestesc despre experienta noastra. Eram pregatiti sufleteste pentru un sistem cu multe hibe, eram pregatiti de zile traumatizante, de clase gata formate pe principii mai mult sau mai putin transparente, am citit atatea povesti cu ‘traditii’ din sistemul romanesc, incat am intrat in scolile de stat retinuti, circumspecti si pregatiti pentru ce-i mai rau.

Departe de mine intentia de a ma erija intr-un aparator al sistemului nostru de educatie. Vreau doar sa-i incurajez pe parintii aflati la inceputul drumului si sa le spun ca nu e totul chiar atat de negru. Ca exista si scoli de stat luminoase si colorate, ca exista si clase care nu se ‘formeaza’ inca de cand copiii sunt la gradinita, ca am gasit o invatatoare care are har si care-si face meseria cu sufletul pe tava, care le da energie copiilor astora de nici 7 ani, care inca se mai duc cu jucarii la scoala. Dar se duc cu placere si zambind.

Nu-i intentia mea sa dau nici nume, nici sa atrag atentia asupra unei scoli anume. Dar daca noi traim experienta asta frumos, sunt sigura si sper ca si altii o  resimt la fel. Da, stiu ca in toata ‘povestea’ am avut o doza de noroc. Stiu ca exista si altfel de experiente. Constientizez ca  nu norocul este cel care ar trebui sa ne dea sperante, ci sistemul. Stiu ca noi suntem o exceptie si ca nu e normal sa fim asa. Dar ideea principala este ca inca se mai poate!

Ema a sarbatorit la scoala deja cele 100 de zile si in continuare vine incantata acasa in fiecare zi. Ok, e doar primul an, dar stim cu totii cat conteaza inceputul.  Iar eu cred si sper, in optimismul meu incurabil, ca urmeaza niste ani frumosi. Asta cred eu!

Omul asta care are 30 de copii in clasa, care le vorbeste bland, dar stie sa fie si autoritara, a reusit sa-si atraga de partea ei strumfii astia care nu-i ies din cuvant sub nicio forma. Prin gesturi mici, prin cuvinte, atitudine si cel mai important, mult suflet, doamna invatatoare are multi ‘fani’ de nici 7 ani. Noi am fost alaturi de Ema din prima zi si am incercat sa ne simta aproape, pentru a-i face tranzitia de la gradinita la scoala cat mai naturala. A fost mai mult decat OK. Am reusit pe parcurs sa smulg de la ea cateva idei pe care le-am pus cap la cap, incercand sa inteleg de ce-i place la scoala:

  1. In prima zi nu au facut ore.  S-a deschis oficial anul scolar, copiii au cunoscut-o pe doamna invatatoare si gata, acasa! Dupa emotiile tipice ( probabil cauzate de noi, adultii, in mare parte), dupa harababura tipica primei zile, dupa usoara teama de necunoscut, Ema a plecat din curtea scolii cu noi de mana, fericita ca nu a inceput inca scoala. Si nici lectiile.
  2. Prima zi in clasa a inceput dupa ce copiii au trecut pe sub pod de flori. Nu-i frumos sa-ti amintesti ca ai intrat in prima ta zi de scoala pe sub un pod de flori? O singura observatie… Ema a crezut si a sperat ca vor intra asa in fiecare zi.
  3. A primit cadou din prima zi o insigna cu grupa albinutelor. Ema este in Clasa Albinutelor, are insigna pe care a primit-o cadou de la doamna invatatoare si o vreme nu iesea din casa pana nu si-o punea mandra in piept.
  4. Uniforma e obligatorie si nu prea. Respectam culorile, dar nu e nimic rigid. Ema s-a dus si in fuste de blugi, si-a luat pantofi colorati. Nu o resimte ca pe o corvoada, ci mai degraba o provocare sa respecte culorile, dar in diverse combinatii  de sarafane, pulovere etc.
  5. Jucaria Preferata: copiii astia de Clasa O vor mai presus de orice sa se joace. Iar doamna invatatoare ii lasa sa mai copilareasca si ii incurajeaza sa vina in fiecare zi la scoala cu jucaria preferata. Ema este EXTAZIATA ca are voie sa-si duca zilnic cate o jucarie la scoala. ( la gradinita nu aveau voie). Din momentul in care a aflat, abia asteapta sa mearga la scoala. Serios zic!
  6. Viata Culturala! Copiii au mers deja de cateva ori la Teatru, la Opera Comica pentru Copii, la Circ. Iesiri din ritmul cotidian care le fac bine si ii expun si unor alte experiente decat cele de zi cu zi din clasa.
  7. Nu au teme pentru acasa. Dupa ce a auzit atatea si atatea legate de scoala, in principiu numai de rau… Ema stia de la copiii mai mari de teme interminabile, de culegeri, manuale,concursuri, olimpiade. E clar cu ce entuzism a mers la scoala!  Nu au caiete de teme pentru acasa si nici nu-si cara manuale & culegeri dupa ei.  Lucreaza dupa fise si au rareori teme, de maxim 15 minute/ zi.
  8. Se joaca in curtea scolii la iesire. Scoala are in curte o piramida mare de catarari, de zici ca esti intr-un parc de distractii. N-aveti habar ce catarari trage Ema acolo dupa ore. Uneori in trening, alteori chiar si in balerini, fustita de scolarita si ciorapi albi.
  9. Norocul Emei – are in clasa doua prietene de la gradinita. Asa ca adaptarea a fost usoara, se stia deja cu fetele din grupul ei si atunci a resimtit tranzitia intre scoala si gradinita foarte natural.
  10. Recunosc, al 10 –lea motiv e al meu. Doamna m-a castigat si pe mine in fan club, pentru ca le-a spus copiilor ca au zilnic o tema si trebuie sa o respecte. NEAPARAT sa le povesteasca parintilor tot ce s-a intamplat la scoala. Iar Ema, copil ascultator, incepe sa-mi povesteasca pe limba ei (repede, cu idei amestecate, cu entuziasm) , imediat cum ma vede – pentru ca vrea sa scape de tema! Super, nu?

Intentionat nu am scris nimic legat de partea academica si nu intru pe terenul minat legat de manuale, programa scolara, asteptari, concursuri si altele. Nu inca. E prematur si in plus e un subiect care merita tratat separat.

Vorbim acum strict de inscrierea la scoala si startul in viata de scolar. Tot ce transmit aici este directionat catre parintii care sunt stresati, speriati, extenuati de atatea informatii din toate directiile. Vin si eu in peisaj cu experienta mea.  Da, exista inca in sistem oameni pregatiti profesional care isi fac meseria cu mintea & sufletul. Pana la urma, copiii nu pot fi mintiti sau pacaliti. Atata vreme cat Ema merge relaxata la scoala, atata vreme cat eu am descoperit in clasa parinti rationali si echilibrati, atata vreme cat observ progresele copilului meu si pot declara ca nicio secunda nu ni s-a pretins nici un suport financiar pentru clasa sau scoala, atata vreme cat scoala este prietenoasa, curata, ingrijita, proaspat renovata, pot eu sa ma plang? N-ar fi corect deloc!

PS Da, ne preocupa subiectul, iar educatia Emei este prioritara pentru noi.  Scriam in prima zi de scoala despre sperantele noaste.  Iar mai apoi am povestit  cum a mers prima luna de scoala.

PS 2 – Nu, doamna invatatoare nu citeste blogul.  Desi Ema se abtine cu greu sa nu-i povesteasca despre ‘Jurnalul Emei’.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.