Despre ploaie si o raza de soare
Astazi am asteptat-o de la scoala. Cu umbrela, pelerina, cizmele de cauciuc. Amandoua blindate antiploaie. Ea cu zambetul larg, eu morocanoasa ca dupa 3 zile de ploaie si o eternitate de cand n-am mai vazut soarele. Pe drum, discutii mici, ca intre fete. Planuri, barfe, povestiri. La un moment dat:
Eu: Nu mai rezist. Ma indispune rau vremea asta.
EMA: Serios? De ce?
Eu: Pai ploua incontinuu de cateva zile.
EMA: Ah…nici n-am observat. Pe mine nu ma deranjeaza. Poa’ sa ploua cat vrea…chiar imi place sa sar in toate baltocile, stii 🙂
Eu: Si nici soarele nu l-am mai vazut de cand haul.
EMA: Pai nu sunt eu raza ta de soare?!
Atat! Si-atunci, cum sa ma mai plang eu de ziua asta cu atat ploaie? Cum sa mai zic eu ca mi-e dor de soare? Dar macar la o plaja si tot pot sa visez!
