Discutii de zi cu zi . Toti avem un talent?!
Toamna asta, cu scoala asta, cu vremea asta…toate s-au adunat si uite cum am ajuns eu sa o ajut pe Ema sa decupeze niste frunze de toamna, pentru un proiect la scoala. Nu intru in detalii, spun doar ca ea singura le-a desenat, ea singura le-a pictat si tot ea singura le-a decupat. Eu am fost responsabila doar cu partea de incurajari. Si credeti-ma, era cazul!
Imi pare rau ca nu am poze ca sa vin cu probe concrete, dar luati cuvantul meu de bun, ca stiu ce vorbesc. Dupa ce s-a agitat vreo 2 ore cu minunea asta de proiect, cand am vazut ca i-a iesit i-am spus, ca o mama model:
- Eu: Em, n-are nimic ca nu sunt perfecte, nici natura nu e perfecta. ( zic eu, cu ochii pe frunzele cu multe colturi si franjuri)
- Ema: Nu-i asa mami? Asa ma gandeam si eu, pana la urma bine ca mi-au iesit asa, sa semene exact cu frunzele din natura!
Moment in care eu as fi putut sa ma opresc. Discutia era intr-un punct in care eu mi-am jucat rolul de parinte care-si incurajeaza copilul, iar copilul a demonstrat clar ca nu prea are nevoie de suport moral. Dar…GRESEALA! Eu am continuat:
- Eu: Si oricum n-ai de ce sa-ti faci griji, pana la urma nu toti oamenii sunt talentati la arte. Dar fiecare om are un talent diferit, asta-i important!
- Ema: Nu pot sa cred! Serios fiecare are un talent? E o regula?
- Ea: Da, trebuie doar sa-l descoperi.
- Ema: MAMI, asta inseamna ca pana si TU ai UN TALENT?! Dar ca inca nu l-ai descoperit?!
OK, OK….sa derulam putin. Cine are nevoie de suport moral aici?! Cine ma invata pe mine cum sa-mi ridic singura moralul de acolo de jos? Si apoi sa-mi vad de viata….si sa-mi caut urgent un talent sa-mi reabilitez imaginea in fata copilului!
PS despre talentul ei la desen am mai scris si aici . Iar despre cum isi face Ema singura educatie aici
