Impresii de la piesa EXIL, de la TNB

Am fost în wekend la piesa EXIL, la Teatrul Național. 

Auzisem de anul trecut de această piesă, care se joacă permanent cu sala arhiplină și îmi doream mult s-ajungem și noi, împreună cu Ema. Nu sunt eu nici pe departe cea mai potrivită să fac cronici de teatru, dar sunt potrivită să vă spun că e o piesă care m-a răscolit.

EXIL este un spectacol după un text regizoarei şi dramaturgei Alexandra Badea, ce trăieşte în Franța de peste 20 de ani, unde este recunoscută și premiată. Alexandra Badea a absolvit în Romania ASE şi UNATC, iar apoi a finalizat un master de „Teorie şi estetica teatrala” la Sorbona.

Știți cum e piesa asta? O poveste!

Dar o poveste din viața reală, în care vizualizăm fragmente din istoria & viața unei familii, formate din 4 generații, ce trec prin experiențe care le marchează viețile, în diverse perioade: comunism, post-comunism şi ulterior exilul.
Pe scenă se perindă scene și planuri diferite, într-un soi de cronologie non-lineară, complicat de urmărit fără să fii permanent conectat, dar atât de puternic este mesajul și atât de mult m-am regăsit în context, fraze, stereotipuri…încât nu ai cum să nu fii implicat în acțiune!
Pentru mine, care am prins câțiva ani de comunism, de-ajuns cât să mă marcheze și să înțeleg multe din comportamentele generației părinților și bunicilor mei, e evident de ce m-a captivat piesa!
Interesant este că și Ema a fost prinsă în mrejele scenei, mai ales că și ea a auzit atâtea și atâtea povestiri și referințe din communism, așa că a prins-o acțiunea la fel de mult.

EXIL a dat naștere la multe discuții și reflecții, la noi acasă, după ce-am plecat de la teatru. Cum spuneam la început, e o piesă care te răscolește și te pune pe gânduri, indiferent din ce generație faci parte.
Te face să-ți explici lucruri, să te regăsești în scene și-n tipare comportamentale, să înțelegi cum familia îți proiectează, fără să realizeze, dorințe și vise proprii, neîmplinite. Piesa include, în mod organic…și idei din psihologia transgeneraţională, o altă revelație recentă, pentru mine.

E o piesă puternică, ce poate să doară prin adevărurile spuse…dar atât de reală, pentru oricine din România, care e imposibil să nu rezoneze la scenele și ideile din piesa EXIL, pe care o recomand cu tot sufletul.
Singurul meu regret este că nu au putut să meargă și părinții mei, ar fi fost un tablou complet, ce ar fi creat cadrul unor discuții și istorisiri de suflet, sunt sigură!

Notă: Fotografiile de  mai sus sunt, cu imagini din timpul piesei, sunt făcute de Florin Ghioca – TNB.