Pauza de relaxare.  Cum imi incarc eu bateriile

Pauza de relaxare. Cum imi incarc eu bateriile

Nu mai intreb, stiu sigur ca toti auziti la fel de des ca mine:  ‘relaxeaza-te’, ‘bucura-te de fiecare zi’, ‘incetineste ritmul’, ‘nu te mai stresa’. Va suna cunoscut,nu?  Eu am tot incercat fel de fel de metode, imi propun sa ma focusez doar pe ce e important in viata mea.  Incerc, pe cat pot, sa le impac pe toate, ma lupt cu timpul asta, vreau sa merg la filme, incerc cate un pic de sport,  nu abandonez cititul, nici iesirile cu prietenii, nu mai zic de timpul cu Ema, cu familia, pentru mine, pentru blog, invitatii la diverse evenimente… ce-i drept, nu prea reusesc. Mi-ar mai trebui niste ore in zi, ca sa imi ajunga pentru toate.

Gandurile si planurile imi alearga prin cap…cu o viteza pe care nici cel mai abil psiholog cred ca n-ar putea-o incetini.  Am chiar si un folder acasa in computer cu fel de fel de indemnuri motivationale care pentru mine nu functioneaza decat in cele cateva minute cand reusesc sa le citesc.  Apoi iar o iau de la capat: cu liste peste liste, cu ce am de facut zilnic, saptamanal, lunar, anual. Cu ce am reusit sa bifez si ce nu….fac alte liste. Am agenda la birou, acasa, post-it-uri lipite peste tot. Cum sa reusesti sa te RELAXEZI si sa incetinesti ritmul? Mintea mea nebuna crede ca daca ma opresc pentru o zi doar, nu mai zic pentru o saptamana sau doua, pierd ritmul total.

Ei bine… am reusit. Mi-am gasit butonul de STAND BY. Atat de tare ce mi-am dorit un moment in care pur si simplu sa stau, sa uit de tot din jur si pur si simplu sa ma concentrez doar pe ACUM, pe ce e in jurul meu, incat am reusit. In care am uitat de liste, de planuri, de deadline-uri.  M-am deconectat de la stres, ca si cum mi-as fi scoas un cablu.

Vedeti acest balansoar? Pentru mine este o adevarata terapie antistres. E in curtea parintilor mei, in mijlocul unui gazon care miroase a iarba proaspat taiata, inconjurat de fel de fel de flori de sezon. Cand bulgarasi, cand liliac, cand Mana Maicii Domnului. Balansoarul asta e oaza mea de liniste. Cand toata lumea din casa merge la somnul de dupa amiaza, eu imi apas butonul de stand by, raman doar eu in toata curtea si linistea din jur imi potoleste si mie gandurile. Nu ma mai gandesc la nimic. Nici la ce e bine, nici la ce merge rau. Nici la ce o sa vina in viitor, nu mai contorizez nimic din cele care merg  lin sau impotmolit in viata mea. Doar prezent. Balansoarul asta, doar eu si el. In curtea asta lenesa. Tihnita. O liniste in sufletul meu, cum mai rar reusesc.

PAUZA. LINISTE. Doar EU. Care ma bucur de momentele astea, de balansoarul asta care mi-aduce un linistea atat de dorita.  Pana la urma, atat de frumos e AZI-ul de azi, atat de frumoasa e si normalitatea asta …florile din jur care imi bucura ochii, salcia linistita care sta de veghe, zambetul asta plin al Emei. Atat LINISTE ca n-am cum sa o tulbur eu cu ganduri agitate.

E clar ca daca eu ma opresc un pic, viata merge inainte. La fel de simplu de inteles si ca daca listele nu sunt bifate complet, nu se opreste viata.  O sa mai incerc  asta, cand simt ca ritmul a luat-o la goana. Pe locuri, sunt gata….pauza de relaxare! Balansoarule, pune rezervat pentru weekend!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.