Scrisoare pentru mami & tati
-Jurnal la 7 ani si 2 luni-
Dragii mei parinti,
Am citit biletul de la voi si am vazut ca ati avut o saptamana grea. Sa stiti ca nici la mine n-a fost deloc usor.
Mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc aici. Dimineata in loc sa-mi dea cineva desteptarea, ca acasa, ma trezesc in ciripit de pasarele. Apoi, nu e nimeni sa-mi spuna de 100 de ori la rand sa ma grabesc, ca suntem in criza de timp. Dar stiu eu ca-i graba, pentru ca trebuie sa mergem sa mulgem caprita Viki de doua ori pe zi, dimineata si seara. E foarte ciudat ca n-am gasit in frigider nicio cutie de lapte, asa ca m-am invatat sa beau zilnic lapte de capra. Aici regula casei este sa nu treaca nicio zi fara sa mancam inghetata facuta in casa. Asa ca n-am cum sa nu respect ce mi se spune. Ah…si am descoperit si un suc care se numeste socata si de care am baut in fiecare zi.
Inca nu m-am invatat cu programul asta in care fac numai ce am chef si ma culc cand vreau eu. Sa stiti ca n-ati avut dreptate ca doar somnul pana in ora 11 iti da vise frumoase. Eu m-am culcat in fiecare seara dupa 11 si tot am visat frumos. Mi-e dor putin de parcul nostru, recunosc. Aici ma pot plimba cand vreau prin gradina cu flori si sa stau sa citesc pe banca, dar parca e totul prea linistit si nu e nimeni care sa-ti faca vreo observatie. Oricum, eu am avut o gramada de treaba cu puii de gaina pe care i-am antrenat la sarituri si cu iepurii pe care i-am pregatit pentru un numar de magie.
Intelegeti acum ca am avut foarte putin timp liber si de-aia am uitat sa va sun, asa cum am promis. Dar oricum, am inteles ca nici la voi n-a fost foarte usor. Asa ca astept cu nerabdare sa ne vedem acasa, voi sa renuntati la filme & terase, eu la curte si relaxare…si sa ne intoarcem la viata noasta frumoasa de familie de Bucuresti. Desi, cred ca as mai fi putut sa mai stau o saptamana, doua, trei…dar nu stiu daca mai rezistati voi fara mine!
Va pup cu dor,
Ema Raza de Soare
