Ziua in care am inteles ca viata ne-a suras

Ziua in care am inteles ca viata ne-a suras

Pentru mine luna martie nu e doar o luna din calendar, luna martie nu e doar despre primavara, nici ghiocei , martisoare sau Ziua Femeii. Pentru mine luna MARTIE  e mult mai mult. E despre despre VIATA, e despre FAMILIE si mai presus de toate, despre MAMA mea.

Luna MARTIE incepe pentru mine fix pe 1, atunci cand e ziua de nastere a mamei mele. Asa incepe PRIMAVARA pentru mine de cand ma stiu. Cu ea!  Anii astia m-au facut sa inteleg, de cand sunt si eu mama, ce norocoasa am fost eu s-o am pe MAMA mea. 

Inteleg ACUM, pe zi ce trece, din ce in ce mai clar, ca EU sunt asa cum sunt, ca eu am ajuns aici, ca eu SUNT omul asta plin cu trairi si vise, ca eu am invatat ce e echilibrul datorita EI, datorita MAMEI mele si a TATALUI meu. Ca ei m-au invatat sa VISEZ si sa CRED.

Mi-e greu sa le multumesc. Nu stiu s-o fac. Nu ma pricep s-o fac asa cum mi-as dori. Mi se deruleaza amintirile, dar imi fug cuvintele. Mi se amesteca zambete nostalgice, cu lacrimi de emotie. Vreau sa scriu…dar nu mi se astern cuvintele. E un carusel de emotii, lacrimi, fericire, ganduri…carusel pe care n-am invatat in atatia ani sa-l controlez, din contra.   

Am atatea amintiri din copilaria mea, in imagini de puzzle fel de fel…le tin pentru mine, le tin strans la inima, au locul lor pe viata. Imi ung sufletul atunci cand am nevoie…si, Doamne, sunt zile cand ma hranesc cu ele.  

Sunt franturi ale unei copilarii senine, ale unei vieti simple si frumoase, ale unor parinti care mi-au dat cel mai de pret cadou pe care un parinte poate sa-l dea copilului: o viata de familie atat de echilibrata si implinita, incat am stiut de mica exact ce-mi doresc pentru mine in viitor: o viata exact ca cea pe care-am avut-o eu.

Am visat sa am un copil cel putin la fel de fericit cum am fost eu. Sa devin o mama la fel de apropiata de copilul meu, asa cum a fost mama mea pentru mine. Sa devin prietena pe viata a copilului meu, exact asa cum a fost si este mama mea.

Si, Doamne, cum a trecut timpul! Si, Doamne, cum ne zguduie viata asta fix cand credem ca totul ni se cuvine, cand credem ca meritam tot ce-i mai bun, ca ni se cuvin zilele astea cu soare si le luam ca pe-o normalitate, fara sa realizam cat de PRETIOASE sunt!

A fost o vreme, acum cativa ani, cand cancerul mamei mele m-a facut sa-mi pierd stabilitatea. A fost o vreme cand as fi dat ORICE sa continuam cu TOTII povestea asta – IMPREUNA. A fost o vreme cand nu mai vedeam soarele, cand as fi facut orice sa fie bine, cand numaram zilele si daca as fi putut as fi impartit din zilele mele cu MAMA mea. 

Au fost zile in care nu vedeam linia dreapta, dar m-am adunat si am SPERAT. A fost o vreme…GREA, care m-a zguduit pe mine, ne-a zguduit pe toti. Ne-a facut vulnerabili, ne-a tulburat, ne-a dat vietile peste cap peste noapte. Au fost zile NEGRE. Zile in care m-am rugat sa fie totul cum era. NORMAL. Atat.

Am vazut-o atunci pe mama mea luptand pentru VIATA, mama mea bolnava, dar mai puternica decat noi toti, mai luptatoare decat mi-as fi imaginat, mai ferma si mai perseverenta… Si-atunci am luptat cu totii.

Zilele astea negre ne-au invatat sa apreciem fiecare zi. Ne-au invatat sa apreciem VIATA. Am inteles ca telefonul zilnic cu mama mea e unul din cele mai valoroase lucruri din normalitatea mea. Weekendurile Emei cu bunicii sunt amintiri pe care o sa le aprecieze in ani. Vacantele impreuna, zilele in care jucam remi, mesele impreuna, zambilele care miros in toata casa, ziua de 1 martie, toate lucrurile astea MICI…fac din mine unul din cei mai NOROCOSI OAMENI din lume.

Suntem iar impreuna, asta-i cel mai important. Asta-i tot ce conteaza! A fost o vreme in care am crezut ca n-o sa-i mai pot spune La MULTI ANI. A fost o vreme….iar ACUM stiu ca fiecare zi e pretioasa.

Stiu ca VIATA le-a aranjat cumva, invat in fiecare zi sa nu mai tem de boala, ci mai degraba sa am CURAJ si sa ma BUCUR. Zilele astea sunt cu atat mai pretioase. Fiecare zi e un DAR pe care noi l-am primit. Nu sunt nici pe departe simple cuvinte, sunt cuvinte grele, presarate cu multe lacrimi…a fost o vreme cand NORMALITATEA parea doar un VIS frumos, dar acum stiu si SIMT ca sansa asta a noastra ne-a transformat in oamenii norocosi ce suntem AZI.

Da, VIATA ne-a dat cadoul asta tuturor: mamei mele, sa se bucure de tot si toate, Emei, sa copilareasca alaturi de bunica ei, mie, sa ma bucur de MAMA mea, familiei noastre sa-si continue zilele simple si linistite.

Fiecare zi e un DAR, acum stiu. Am inteles asta printre multe lacrimi si zile cu nor, dar acum STIM. La MULTI ANI, MAMELOR! La Multi Ani,MAMA MEA!

Sa fim impreuna si sa ne BUCURAM de fiecare zi!

Draga VIATA, un cadou mai de pret de-atat nu exista!

Am mai scris despre ICA: 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.