Copii nascuti in lumi diferite
Uitati-va la copiii astia doi. Ema & Matei. S-au nascut in lumi diferite. Ema in Romania, Matei in America. Ea a invatat la o gradinita din Bucuresti, el la una din Chicago. S-au vazut o singura data si s-au inteles de minune. S-au inteles din priviri, semne, au gasit imediat o cale de comunicare, desi el intelege mai mult engleza. Pana la urma au ajuns la punctul de neevitat – smartphone-ul, care se pare ca uneste generatiile din lumea larga. Apoi s-au alergat in parc. S-au inteles fara ca noi, adultii, sa ne amestecam.
Ema & Luna. S-au nascut la o luna diferenta. Ema in Bucuresti, Luna la Barcelona. Ema traieste intr-o lume in care stabilitatea este pricipalul reper. Locuieste de cand s-a nascut in acelasi oras, in aceeasi zona. Luna s-a mutat cu familia deja de la Barcelona la Londra , a facut gradinita in spaniola, acum invata in lb. engleza, iar tatal ei ii vorbeste numai in lb. germana. Ema are aceleasi prietene de cand se plimba in carut prin parc, Luna are colegi la scoala dintr-un mozaic de nationalitati. Fetele cresc in lumi diferite. Dar s-au inteles, s-au placut si s-au jucat impreuna de cand s-au vazut pentru prima oara.
Sunt copiii prietenelor mele. Ele au ales sa isi traiasca viata altundeva decat in Romania. Au decis ca lumea asta e atat de mare incat merita sa traiesti si in alta parte decat cea in care te-ai nascut. Copiii nostri traiesc in lumi diferite, fiecare cu bune si rele. Dar se inteleg si comunica mai simplu decat as fi crezut. Ma fascineaza ca ori de cate ori ne vedem, noi, mamele, parem neschimbate. Ne bucuram in continuare la aceleasi glume, despicam firul in patru si stam la taclale pe romaneste. Copiii lor, desi crescuti departe de Romania, se adapteaza perfect aici in vacante. Sunt deschisi, comunicativi si relaxati.
Deocamdata, pentru copiii nostri nu exista limite. Nu exista piedici legate de limba. Nu exista diferente care sa-i indeparteze. Sunt copii care se inteleg din priviri, din semne. E uimitor sa-i observi cum isi fac singuri regulile si se exprima neingradit, fiecare cum reuseste. Dar se inteleg. Fara ca vreun adult sa intervina. Tare as vrea sa-i vad si peste cativa ani! Oare cand se vor schimba, cand ajung sa fie mai mult straini decat romani, cand ajunge educatia sa-i formeze altfel decat pe ai nostri, cand ajunge viata sa le formeze principii diferite ?
Pana una alta, ma bucur de ei cand ii vad. Sunt copii fericiti, care isi cunosc radacinile, care au imaginatie si care viseaza sa aiba aripi sa poata zbura in lumea larga. Copiii astia minunati, care se inteleg de minune vorbind limbi diferite!
