De ce ne cheltuim toți banii pe vacanțe?

De ce ne cheltuim toți banii pe vacanțe?

De ce nu punem de-o parte banii? De ce risipim banii pe atâtea vacanțe?
De ce nu ne gândim la zile negre? De ce nu-i facem Emei un cont în care să adunăm?
De ce nu ne schimbăm mașina? Sau casa?

Asta ne întreabă cel mai adesea bunicii Emei. Uneori prietenii apropiați. De ce tot cheltuim pe vacanțe și nu pe altele?

Pentru că asta vrem pentru noi și pentru Ema. Vrem să- i arătăm Emei lumea asta mare!
Să vadă locuri. Să cunoască oameni. Să înțeleagă că diversitatea e normală,
Să înțeleagă că lecțiile nu se predau doar la școală…ci se întâmplă la fiecare pas.
Să înțeleagă că istoria, geografia, religia, se învață în fiecare zi, oriunde am fi,
Să vadă că poveștile nu sunt doar în cărți, ci se întâmplă chiar lângă noi.

Vrem s-o învățăm că nu există granițe, în realitate.
Că toți ne-am născut în lumea asta mare și putem să ne alegem unde vrem să trăim și cum vrem să ne fie viața.
Că toți suntem trecători prin lumea asta mare și pestriță,
Că suntem toți egali, oriunde ne-am fi născut.

Vrem s-o învățăm că lumea e numai una.
Să nu se simtă blocată sau împotmolită vreodată!
Să învețe să zboare, oriunde s-ar afla.
Să nu ajungă să-și dorească avuții cu orice preț, să înțeleagă că amintirile și experiențele ei sunt pe viață mai valoroase decât orice altceva i-am putea noi da.

Să înțeleagă că realitatea nu e mereu albă sau neagră,
Că viața poate să fie neprevăzută, dar atât de frumoasă,
Să îndrăznească să pășească pe teritorii necunoscute,
Să aibă curajul să meargă mai departe, să-și depășească zona de confort,
Să aibă mereu îndrăzneala de acum!

Să simtă că un răsărit pe malul mării sau un picnic în mijlocul pădurii, cu cei dragi, 
Valorează mai mult decât orice colier sclipitor!  
Să simtă că atunci când călătorești în lumea asta mare,
Ești mai bogat decât atunci când ai o casă mare!

Să nu aibă idei preconcepute, să învețe să vadă dincolo de aparențe.
Să nu înceteze să asculte, să învețe, să creadă în oameni,
Să rămână curioasă, deschisă, optimistă,
Să nu-și piardă BUCURIA din privire, oriunde ar fi!

De-asta mergem în vacanțe. De-asta am ales să călătorim cu Ema, încă de când avea un an.
De-asta muncim…să vedem lumea, pe bucăți, așa cum reușim. De-asta colindăm și sate și colțuri uitate, de-asta dormim și în căsuțe rustice, dar și în hoteluri pline de confort. Pentru că așa e lumea, amestecată, diversă, dar fiecare părticică are farmecul ei. Și noi vrem să o învățăm să vadă frumosul din orice, să-l caute, să-l aprecieze. 

Asta-i lumea pe care vrem să i-o arătăm Emei. Lumea pe care nici noi n-am descoperit-o încă și ne minunăm la fiecare pas, împreună.

Habar n-avem dacă e bine ce facem, habar n-avem dacă e cea mai bună decizie, dar așa simțim noi acum. Nu suntem nici pe departe părinți model, dar încercăm să-i fim ei cei mai buni părinți!  Încercăm să o învățăm să zboare liberă, în lumea asta mare.

De-asta facem TOT ce FACEM! Pentru noi și pentru ea.
Timpul zboară mai repde decât suntem noi pregătiți. Așa că încercăm să îi adunăm o colecție de amintiri, pe care nimeni să nu i-o poată lua vreodată!

Dacă aveți timp, poate vreți să citiți și: 

There are 2 comments for this article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.