Dureaza doar 1 minut….

Dureaza doar 1 minut….

Noi avem deseori indoieli daca ne facem treaba bine sau nu ca parinti.  E clar ca ne pasa, ca ne dorim sa dam cat putem, cat mai mult….dar eu am zile in care stiu sigur ca gresesc. Zile in care stiu ca as putea face mai bine, mai mult, mai simplu, mai echilibrat. Zile in care simt ca nu-mi petrec destul timp cu ea. Altele in care am alte ganduri care ma tulbura si la finalul zilei stiu ca m-am enervat prea repede, ca mai am multe de corectat. Si ma tot intreb: Oare fac bine ce fac?

Am gasit clipul asta si mi-am dat seama ca nu sunt singura. Ca nu sunt doar eu, aici, care-mi pun intrebarile astea. Suntem muult, mult mai multi parinti carora ne pasa. Parinti care avem zile bune si mai putin bune. Indoieli. Semne de intrebare. Remuscari.

In clipul asta m-am vazut pe mine in vorbele lor, ale unor oameni pe care nu-i cunosc, care traiesc atat de departe de noi, intr-un mediu total diferit…si totusi care au exact acelasi ganduri si nelinisti ca mine. Oameni care mi-au amintit ca parintii se aseamana, oriunde ar trai in lumea asta larga.

Luati-va 4 minute si uitati-va la parintii astia si la copiii lor. Parinti care simt exact ca multi dintre noi:

  • ‘Imi place sa vad lumea prin ochii lor. Dar cand nu am timp atat cat mi-as dori sa pot petrece cu ei, simt uneori ca-i dezamagesc.’
  • ‘N-am stiut cat de greu este sa-ti faci treaba de parinte, pana cand n-a trebuit sa trec singur prin asta.’
  • ‘Nu e zi in care sa nu ma intreb daca fac sau nu o treaba buna ca parinte.’
  • ‘Treci granitele foarte usor si te intrebi ce faci bine si ce gresesti’.
  • ‘Ma intreb tot timpul ce gandeste, ce simte… pentru ca nu prea-si exprima emotiile, ingrijorarile.’

Credeti ca pentru copii e mai usor? Nu e! Si ei au angoasele lor, nici ei nu stiu sa spuna, sa exprime ce simt pentru parintii lor, nici ei nu reusesc sa le transmita celor de-acasa exact ce au pe suflet.

  • ‘Parintii sunt cel mai important lucru, doar ca eu nu prea stiu sa-mi aleg cuvintele potrivite sa-i spun mamei mele ce simt’
  • ‘Nu stiu cum crede ea ca-si face rolul de mama, dar eu o admir pentru ca este puternica si curajoasa’.
  • ‘N-o sa uit niciodata cum privim amandoi apusurile,’
  • ‘N-o sa uit cum ma face sa ma simt bine cand am cate o zi proasta.’
  • ‘Ea-mi spune mereu sa incerc si sa perseverez, cand eu cred ca mi-e greu sa reusesc. N-as fi putut sa am o mama mai buna’!

Draga parinte care ma citesti, eu cred ca ne facem treaba mai bine decat credem. Eu cred ca daca ne pasa, daca ne doare, daca ne intrebam in fiecare zi ce putem face mai bine…suntem pe drumul cel bun.

Clipul asta, recunosc, pe mine m-a tulburat putin. M-a facut sa vad inca o data ca nu sunt singura care am intrebari, indoieli, grija de a face lucrurile din ce in ce mai bine, ingrijorarea ca as putea gresi. Mi-a deschis ochii ca nu doar noi avem semne de intrebare, ci si ei…copiii astia senini pentru care incercam sa facem totul din ce in ce mai bine.

Asa e, nu dureaza decat 1 minut sa ne spuna ca ne facem treaba bine, ca suntem pe drumul cel bun.

Tot 1 minut dureaza sa le spunem si noi ca le suntem alaturi, oricand au nevoie. Sa-i strangem in brate si sa simta ca se pot baza pe noi o viata . Doar 1 minut dureaza!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.