Dragă părinte imperfect

Dragă părinte imperfect

Mă uit la tine zilnic, dragă părinte imperfect, oriunde merg!  

Te-am văzut în sute de dimineți, cum îți aduceai copilul în brațe, la grădiniță,
Apoi, în tot atâtea după amieze, când te grăbeai să-ți iei copilul și să plecați de mână, chicotind.

Dragă părinte, te văd deseori în parc,
Te urmăresc cum îți înveți copilul să meargă pe bicicletă.
Când cu răbdare, îl înveți să se ridice și s-o ia de la capăt!
 
Te zăresc cum îi duci ghizdanul dimineața, în drum spre școală,
Cum îl ții de mână și îl săruți la despărțire,
Te văd când alergi să îl aștepți și îl îmbrățișezi cu putere.

Te văd când îți faci griji sau când ți se luminează privirea.
Te văd cum îl privești, cu dragoste.  
Cum îl ridici și îl înveți să meargă mai departe,
Cum te furișezi când doarme și îl îmbrățișezi cu privirea.

Zilele trecute te-am văzut iarăși. Eram la o terasă și te-am văzut, te-am privit pe ascuns. Ai stat vreo oră în brațe, cu copilul tău, după ce luase o căzătură.  L-ai ținut în brațe și nimic nu a mai contat, decât să-l liniștești. M-am uitat discret la tine și te-am observat pe ascuns.
Doamne, ce părinte ești!

Te-am văzut și când ai stat în holul și apoi pe treptele grădiniței cu el în brațe, să nu mai plângă.
Și când a făcut o criză în magazine și tu l-ai luat în brațe, să-l liniștești. Și-apoi în parc, când te-ai jucat cu el, pentru că ceilalți copii nu-l voiau în grupul lor. Te-am văzut și când ai alergat de la serviciu, pentru că ai aflat că are febră. Și când n-ai dormit noaptea și l-ai vegheat, cu dragoste. 

Te văd la fiecare pas, dragă părinte.

Și atunci când îți pui întrebări. Și-atunci când simți că nu mai poți și ai vrea o pauză.
Te văd și când oftezi obosit și când ridici vocea și când îți pare rău.
Te văd și când te enervezi și te răstești la copil.
Sau când îi rupi pagina. Când îl pedepsești. Și-apoi regreți.

Te văd oriunde mă duc. Ai zile și zile. Toți le avem. Toți greșim.

Crezi deseori că nu ești un părinte bun.
Te-am auzit când îți spuneai asta, dragă părinte imperfect!

Dar eu te văd că muncești, alergi, te implici, încerci, greșești, regreți, o iei de la capăt.  
Simți că nu mai poți, te scuturi, continui să dai tot ce poți mai bun.
Mă fascinezi, dragă părinte imperfect!

Eu știu un lucru! Dacă tu, dragă părinte, încerci în fiecare zi să fii mai bun,
Dacă tu îți crești copilul cu dragoste,
Îți dedici timpul și energia copilului tău,
Dacă tu greșești și-apoi, în fiecare zi, încerci să fie mai bine,
Dacă ți se pare că ești un părinte imperfect,
Ești un părinte bun, cum nu se poate mai bun!

Ești om și obosești. Ești părinte și trebuie să te ridici mereu!
E bine! E foarte bine, dragă părinte imperfect!
Nimic nu contează mai mult decât să încercăm să fim cea mai bună varianta a noastră.

Nu știu mare lucru despre cărți și studii, despre părintele perfect și parentingul echilibrat, nici despre rețete de succes.  
Dar știu că tu, dragă părinte imperfect, care vrei să fie mereu mai bine, ești un părinte bun!

De unde știu? Pentru că eu sunt fiecare din părinții pe care-i văd în jur!  
Și simt că e bine. E așa de bine să fii părinte imperfect!

Nu uitați, pe noi ne găsiți și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/

Dacă aveți timp, poate vreți să citiți și: 

There are 4 comments for this article
  1. Andrei at 13:16

    Multumim din suflet pentru articol! Ma bucur ca nu suntem singuri in aceasta imensa provocare pe care o presupune sarcina de parinte si ma refer aici in special la framantari (intrebari, regrete, oare este bine?, etc.).

    • Blog in Tandem at 13:19

      Multumesc si eu pentru mesaj.
      Eu zic ca e bine! Daca vrem sa fie din ce in ce mai bine, daca ne preocupa subiectul si avem si zile cu derapaje…inseamna ca suntem umani.
      Oameni imperfecti, dar parinti buni!
      Toate cele bune!

  2. Alins at 20:57

    Suntem perfecti in imperfectiunile noastre. Mi-am reamintit cum plecam de la serviciu cand auzeam ca fetita mea are febra acasa. Si mi-au dat lacrimile..Tot ce isi doresc copiii nostri este sa le fim alaturi, pur si simplu.

    • Blog in Tandem at 08:30

      Exact asa simt si eu. Doar ca in ritmul nebun in care traim si incercam sa le facem pe toate mai bine…pierdem uneori esenta. De-asta am scris pentru mine si pentru toti parintii care simt la fel. Salutari!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.