Mi-e teamă să o las să se desprindă…

Mi-e teamă să o las să se desprindă…

O văd în fiecare zi.
Crește sub ochii mei.  
Învață să zboare, dar eu aș mai ține-o în cuib.
Încearcă să-și deschidă aripile, greșește, cade, plânge…
Iar eu aș mai ține-o în brațe, dar abia mai pot s-o cuprind.

Încearcă să lupte cu micile ei obstacole,
Iar eu tot aș vrea s-o protejez cât pot. Cât mai pot.
Mi-e teamă să o las să se desprindă.
O să-mi fie dor de ea. O să-mi fie dor de noi.
Deja îmi e!

Știu….știu că e mare. Dar eu o văd tot mică.
Greșesc. Știu că greșesc!  
Știu asta în fiecare zi.  Dar o mai vreau încă un pic mică.

Astăzi mi-a apărut în cale un citat pe care-l știu de multă vreme…dar azi m-a răscolit pe mine.
Pentru că știu că eu greșesc de multe ori!
 ‘Părinții sunt cei care ar trebui să-și pregătească copii pentru drumul cu provocări, nu să pregătească drumul pentru copii’.

Poate ar trebui ca noi, părinții, să ne preocupăm mai puțin să le pregătim calea copiilor noștri și mai degrabă să-i pregătim pe ei pentru orice le-ar apărea în cale.

Poate ar trebui ca noi, părinții, să ne oprim din a le rezolva problemele și să-i lăsăm să-și caute singuri soluții,
Să-i încurajăm să încerce să-și rezolve singuri problemele, fără ca noi să intervenim.
Să-i învățăm să facă față provocărilor, să nu fugă de ele.

Poate că noi, părinții, ar trebui să fim primii care să-i învățăm să caute mereu soluții, nu vinovați.
Să-și pună mereu întrebări și să încerce să afle răspunsuri,
Să-i învățăm că limitele sunt făcute pentru a fi depășite, nu pentru a te speria și nici pentru a te opri din drum.  
 
Poate că noi, părinții, ar trebui să-i asigurăm că e în regulă să ai păreri diferite, dar să-i învățăm să și le poată argumenta.
Să îi asigurăm că diversitatea e mereu binevenită,
Să-i învățăm că bucuriile împărțite în echipă sunt deseori mai valoroase decât o reușită individuală. 

Să-i învățăm să se bucure de succesele altora, nu să-i invidieze,
Să-i asigurăm că provocările pot apărea la fiecare pas, iar asta nu trebuie să-i oprească sau să-I descurajeze!
Să-i asigurăm că răutățile pot apărea la școală sau în viață și trebuie să învețe să le înfrunte,
Să se ridice și să meargă mai departe.
 
Să-i învățăm că nedreptățile trebuie semnalizate și penalizate, atunci când se întâmplă,
Să nu plece capul atunci când alții le-o cer, 
Să-i învățăm să-și spună mereu părerea, oricât de greu le pare,

Să-i învățăm că e în regulă să vrei mereu mai mult, mai sus, mai bine, dar să nu uite să se bucure de tot ceea ce au!
Să-i învățăm să ia singuri decizii, să nu aștepte pe altcineva să le sară-n ajutor.
Să se bazeze pe ei și să meargă oriunde, dar numai înainte!

Da, știu…eu mai am atît de multe de învățat pe drumul ăsta.
Învățăm împreună.
Mi-e teamă să o las să se desprindă. Dar învăț!

O să-mi fie dor de ea. O să-mi fie dor de noi. Deja îmi e!
Dar ce bine o să ne fie împreună, toată viața. Simt asta!

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.