Ajută-ți copilul la teme, nu le face în locul lui!

Ajută-ți copilul la teme, nu le face în locul lui!

Temele pentru acasă sunt un subiect de discuții inepuizabil. Asta pentru că, în majoritatea familiilor care au copii la școală, temele sunt un subiect de stres, ani în șir.

Știți sigur episodul în care ajunși acasă, de la serviciu, prima întrebare pe care i-o adresăm copilului este: AI TEME MULTE?. Există și variațiuni, evident: ȚI-AI TERMINAT TEMELE? CE TEME MAI AI? Și tot așa. Ne planificăm cina, ieșirile, weekendurile, în funcție de temele copiilor, ani în șir.

Se vorbește deseori de regula celor 10 minute de teme, în funcție de clasa în care sunt cei mici. S-ar ajunge abia pe la clasa a VI-a, în mod teoretic, să aibă un volum de 60 de minute de teme, zilnic. Glumesc, nu-i așa? Știm cu toții că sunt copii de clasa întâi care stau câte 2-3 ore la birou să-și facă temele.

Apoi, au apărut studii aprofundate care demonstrează inutilitatea temelor pentru acasă. Au apărut sisteme de învățământ, cum este cel danez, care au eliminat conceptul de teme pentru acasă. Iar discuția ar putea continua mult și bine…

Realitatea la noi, în România, este că toți copiii care intră la școală, au teme pentru acasă.
Multe, puține, e o altă discuție. Dar copiii, începând din clasa I, primesc teme pentru acasă.

La fel de real este și faptul că rar găsești câte un copil care să-și facă temele cu plăcere. Rar găsești copii care să-și facă singuri temele sârguincios și să aibă asta ca principală grijă zilnică.

Ema, de exemplu, a avut mereu teme nici prea multe, nici prea puține, zic eu.
Dar oricât de puține ar fi fost, ei nu-i place să le facă. Amână momentul cât poate, trage de timp, i se face foame, sete, o doare spatele, vrea pauze lungi și dese, întreabă câte ceva la fiecare pas, se ridică de la birou la fiecare 5 minute…sau chiar stă la birou, în fața manualelor, dar cu gândul departe.
Dar, cu toate astea, își face temele. Împinsă de la spate, cicălită de mine, cum-ne-cum, e clasa a IV-a și cred că pot număra pe degete zilele în care s-a dus în anii ăștia cu temele nefăcute.

Ce vreau să vă spun este că EXISTĂ SPERANȚĂ!

De ceva vreme a preluat la noi acasă subiectul teme și e manager de proiecte pe subiectul ăsta – bunica Emei, Ica, fost cadru didactic.
Ce s-a schimbat? MULTE, în bine, evident.
Eu o să vă spun acum ce-am observat la ele și cum s-au schimbat lucrurile sub ochii mei:

  1. Stabiliți o rutină și reguli clare!

    La noi acasă regula stabilită clar, împreună, este că școala chiar este o prioritate. ȘCOALA este prioritatea Emei!
    Asta înseamnă că a înțeles că nu se uită la TV și nu deshide telefonul până când temele pentru a doua zi nu sunt terminate. Da, există o pauză între orele de la școală și momentul în care se apucă de teme, pentru relaxare. Dar apoi, temele trebuie făcute zilnic, cu rigurozitate.

  2. Ajutați-i să își facă o strategie atunci când se apucă de teme!

    Copiii sunt diferiți și abordează temele diferit. Unii preferă să înceapă cu ce e mai greu, ca să scape, alții cu ce le place mai mult, ca să amâne ce nu le place. Fiecare după propriul temperament.
    Înainte de a se apuca de teme, e bine să își evalueze volumul de muncă și mai ales timpul necesar. Așa își vor putea face o strategie în ceea ce privește temele: în ce ordine le fac și cam cât ar trebui să dureze.
    De asemenea, e bine să hotărască din start câte pauze își iau.
    Mecanismul ăsta de organizare îi va ajuta ani în șir la școală și apoi chiar și în viața de adult.

  3. Stați aproape de ei și ajutați-i, dar nu le faceți temele!

    Temele sunt date de cele mai multe ori pentru a fixa noțiunile predate la clasă. Sau pentru a le exersa anumite metode învățate.
    Tocmai de-asta copiii trebuie să le facă singuri! Am auzit de părinți care își petrec serile rezolvând teme la matematică sau făcând compuneri. Nu e o soluție!
    Sigur că e bine să le fim aproape și să le răspundem la întrebări, sigur că e bine să ne simtă ca un sprijin, dar nu să se bazeze pe noi că le facem temele! Mi se pare riscant și inutil, dat find că așa i-am putea transmite copilului mesaje greșite.
    Temele sunt pentru copii, nu pentru părinți! Iar copiii chiar trebuie responsabilizați! Da, au nevoie de monitorizare și suport, dar nu mai mult de-atât!

  4. Învățați-i cum să învețe!

    De cele mai multe ori, copiii noștri habar n-au cum să învețe.
    De exemplu, pentru Ema, clasa a IV-a a venit cu niște materii noi – Istorie și Geografie. I-a luat mult să înțeleagă că trebuie să învețe lecțiile predate. Ea considera până de curând că teme sunt doar cele scrise.
    Acum încă mai exersează mecanismul de învățare. Am învățat-o să-și facă fișe, să-și sublinieze ideile principale, să-și folosească markerul pentru informațiile pe care vrea să le memoreze și tot așa.
    E un proces care încă mai durează și cred că în momentul în care va înțelege cum trebuie să învețe, vom bifa o mare realizare.

  5. Învățați-i cum să abordeze temele!

    Multe probleme încep de la faptul că toți copiii văd temele ca pe o corvoadă, ca pe un bau bau. Le tot spunem să-și facă temele repede, să scape de ele, sau sunt amenințați și condiționați că dacă nu-și fac temele nu primesc…timp de joacă și altele.
    De-aici, din abordare, pornesc multe probleme! Dacă am reuși să le prezentăm situația în cuvinte mai blânde, să le zugrăvim cumva un context mai optimist, să nu mai plece la luptă descurajați, alta ar fi situația.
    Mai mult, puterea exemplului funcționează. Încercați în timp ce copiii își fac teme, să faceți și voi activități similare: citiți, faceți planuri și liste, scrieți mailuri etc.

  6. Țineți legătura cu învățătorii & profesorii!

    Un feed back de la oamenii care le sunt aproape copiilor noștri, mai mult de 4 ore pe zi, este atât de valoros. De multe ori printre cuvintele lor putem găsi soluții și strategii de lucru acasă, la care nici nu ne-am fi gândit.

    Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

    ➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
    ➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
    ➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

    DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI: