Buzău, Crăciun, familie, lumini, liniște…

Buzău, Crăciun, familie, lumini, liniște…

Crăciunul ăsta l-am petrecut cu părinții mei. La fel ca în ultimii 37 de ani! 

Primii 23 de ani am petrecut cu părinții, fratele & bunicii mei.
Cei mai recenți 10 ani cu părinții mei, cu Ema și soțul meu, cu fratele meu și familia lui. 

An de an, de când sunt pe lume, de când îmi amintesc,  Crăciunul meu e  în familie.
E despre familie. Asta înseamnă Crăciunul pentru mine.
Nu mi-l imaginez altfel. Doar cu noi toți!  

Știu că sunt norocoasă. Am știut întotdeauna și n-am idee cum să mulțumesc pentru tot ce am. Mă înclin cu respect și am momente în care mă uit la ei, la noi, la tabloul nostru de familie… cu așa o dragoste și închid ochii de parcă aș vrea să nu ne vadă nimeni, să țin fericirea asta doar pentru noi.

E-așa de bine acasă! E-așa de bine printre ai tăi! E-așa de frumos în Buzăul plin de amintiri!
E-așa de bine…că mi-e teamă uneori să nu se rupă vraja asta frumoasă care ne ține împreună.

N-avem o viață de basm, nici pe departe. Avem o viață de oameni normali. Cu bucurii simple. Cu zile și zile. Dar avem acum fix ce ne trebuie…fix ce ne ține împreună. Fix ce ne dă linște. Căldură. Stabilitate. Echilibru. Ne-avem unii pe alții.

Eu și părinții mei nu vorbim des despre asta. Nu vorbim mai deloc despre ce simțim. Dar eu știu, eu simt…mai mult decât ar putea spune vorbele. Sunt multe lucruri pe care nu ni le spunem. Așa am crescut eu.  Într-o familie care nu vorbește și nici nu face paradă cu declarații și sentimente, dar care m-a învățat să simt mai mult decât ar spune cuvintele.

Nu ne spunem TE IUBESC și nici nu ne trimitem mesaje dulci sau cuvinte pompoase. Nu, nici pe departe. Dar eu știu că atunci când am mai mare nevoie, îi am pe ei. Am știut întotdeauna.
Asta am simțit-o, fără să-mi spună. Am crescut cu niște părinți care pentru mine sunt averea mea. Pe viață.
De la ei am învățat să fiu EU. Să merg mai departe cu capul sus, orice ar fi. De la ei am învățat că familia e acolo. E pe viață lângă tine. Pe ei îi sun și acum, când am nevoie de un sfat.
Cu ei vorbesc când am probleme, când sunt fericită, când am nevoie de o vorbă, când îmi trebuie un sfat echilibrat sau când pur și simplu…am nevoie ca cineva să mă asculte.

Tatăl meu e născut pe 25 decembrie. Asta ne-a unit și mai mult! Ne-a făcut să știm pe viață: Crăciunul este despre noi toți împreună. Am înțeles asta de când eram mică, fără să mă învețe cineva. Fără să avem vreun obicei sau tradiție pe care să ne propunem să le respectăm. Pur și simplu am înțeles în ani!
Da, Crăciunul nostru o să fie mereu despre familie. Acasă. Simplu. Cu noi împreună.

Cu stat la masă, cu miros de cozonac cald, jucat remi, mima, uitat la televizor, mers în Crâng, la pas prin centru, cu sorcova cântată de Ema & Luca, cu ochii părinților mei ușor înlăcrimați, an de an mai mult…cu mine care mă uit la noi și nu știu cum să mulțumesc pentru tot ce am!

N-am destule cuvinte, dar știu și simt cât suntem de norocoși!
Știu că cineva a dat cu praf magic peste noi…

Dacă ai timp, poate vrei să citești și: 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.