Urarea de Sărbători pe care n-o pot uita

Urarea de Sărbători pe care n-o pot uita

Perioada asta îmi aduce mie, an de an, pe lângă tot soiul de cadouri frumos ambalate…o nostalgie de iarnă. Fără fundă, fără sclipici, an de an primesc sub brad cutia cu nostalgie. Doar pentru mine!

Cu multe gânduri, planuri, cu emoții și amintiri împletite, cu realizări și speranțe, cu vise …toate-și fac loc în mintea mea și-mi mângâie sufetul cu blândețe!

Întotdeauna Crăciunul e pentru familie, de când am început să am amintiri și până astăzi.
Cum casa bunicilor Emei este casa în care eu am copilărit, cum camera în care Ema se joacă este camera care m-a văzut pe mine crescând…am aici tot felul de amintiri așternute pe fiecare raft parcă. Am aici păpuși păstrate de când eram eu mică, caiete de școală, oracole și jurnale, cutii cu amintiri, scrisori și felicitări.
De piatră să fii să nu-ți tresalte inima și să nu-ți evoce tot soiul de episoade și frânturi de amintiri la fiecare pas.

Mi-am găsit cutia cu felicitări, păstrate ordonat și fiecare amintindu-mi de un moment, de o perioadă din viața mea. Le-am răsfoit singură. Cu emoție. Cu teama să nu se rupă, cu respect parcă pentru fiecare rând așternut acolo.
Doar eu îmi amintesc și știu ce valorează fiecare, doar eu îmi amintesc când și cum le-am primit, doar eu simt că deseori niște gînduri așternute pe hârtie sunt mai valoroase decât un cadou scump cumpărat la întâmplare.

Mi-am amintit de copilărie. Apoi de începuturile mele în București. De viața dinainte de Ema. Îmi pare că a trecut atât de mult timp de atunci. Uneori mi se apare atât de departe, încât spun că sunt amintiri dintr-o altă viață.  

Am lucrat de când eram studentă. La început câțiva ani am lucrat în agenții de publicitate. Asta înainte de era noastră. Pe vremea când aveam internet prin dial up și ne logam prin rotație.
Apoi au urmat ani plini și de neuitat. Am ținut frâiele de marketing și comunicare mulți ani, pentru două mărci auto premium, britanice. Apoi…a apărut Ema și mi-am reordonat viața care era plină, intensă, dar haotică. 

A fost frumoasă viața mea de atunci, recunosc. Și-acum e frumoasă, dar e altfel, e diferită. S-au derulat anii pe fast forward parcă. S-au schimbat multe. Eu în schimb nu m-am schimbat chiar atât de tare.

Știu că de atunci îmi plăceau oamenii. Mereu mi-a plăcut să leg relații și chiar prietenii la birou. Îmi plăceau colegii, am rămas cu mulți cunoscuți și amici din viața mea de atunci.

Am găsit în cutia mea cu amintiri o felicitare de la un blogger.
Un blogger care nu mai scrie acum, chiar nu mai știu nimic de el…e mult de atunci.  Au trecut atâția ani și eu am păstrat felicitarea asta simplă, scrisă de mână, primită de Crăciun, într-un plic portocaliu:

Dragă Anca, îți mulțumesc pentru anul ăsta.
Știu că n-am lucrat împreună, dar eu tot îți mulțumesc și mă bucur că am avut ocazia să te cunosc. Ești printre puținii oameni care-mi răspund mereu la mailuri și la telefon și care nu anulează în ultima clipă întâlnirea programată.
N-ai idee ce important este pentru un om să primească răspuns, indiferent ce i se spune. N-ai idee ce bine e să nu fii evitat sau chiar mințit copilărește.
Îți mulțumesc că ți-ai găsit timp să ne cunoaștem și că ai fost mereu deschisă și sinceră.  Restul…se vor întâmpla la timpul lor.
Îți doresc să ai parte de Sărbători Fericite și oameni în jur care să te respecte.
Cu prietenie…

Sunt mai bine de 10 ani de când am păstrat felicitarea asta și mă emoționează și acum când o citesc! Sunt rari oamenii care-ți scriu din suflet. Sunt și mai rari cei care-ți scriu de mînă și care înțeleg cât de valoroase sunt urările sincere!  
Habar n-aveam eu atunci că peste ani și ani va veni momentul când eu voi fi bloggerul care va scrie felicitări de mână celor care-mi răspund la telefon, care-mi răspund la mailuri și care nu anulează întâlnirile programate.

Știți ce? Exact asta-mi doresc și mie și vă doresc și vouă:

Să avem parte de Sărbători Fericite și oameni în jur care să ne respecte. Restul…se vor întâmpla la timpul lor. Cu prietenie, Anca, blogger entuziast la Blog in Tandem

Dacă ai timp, poate vrei să citești și: 

 

There are 2 comments for this article
  1. Ioana at 23:47

    Ce frumoooos! Și eu răspundeam la emailuri și nu anulam întâlniri. Primul lucru care mi se spunea era “mulțumesc pentru ca ai răspuns la e-mail”. Se pare ca eram specii rare de atunci. Te îmbrățișez și îți doresc sa ai un an minunat!

    • Blog in Tandem at 12:49

      Mulțumesc, Ioana! Eram dintr-o altă eră, se pare! 🙂
      Și de la noi către voi …numai de bine. Să urmeze un 2018 pliiin de proiecte frumoase și zile cu soare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.