Copilule, îndrăznește să-ți deschizi aripile!
Crește. O văd pe zi ce trece. Mai mare. Mai matură. Începe să vadă lumea asta diferit, să înțeleagă, să pună piesele de puzzle cap la cap. Începe să vadă imaginea de sus.
Copilul meu crește. Devine pe zi ce trece mai mare, mai conștientă, mai atentă, mai sensibilă. Copilul nostru e, pe zi ce trece… mai puțin copil.
Se deschide precum un boboc, ușor ușor. Ne îmbrățișează sufletele, fără să știe! Ce fascinant e pentru noi, de lângă ea. O vedem, ne minunăm, o simțim, ne uităm nostalgici.
Ce frumos a fost! Ce frumos și greu o să fie!
Știm că acum are poate și mai mare nevoie de noi. Să ne simtă aproape, să știe că suntem acolo, să se bazeze pe noi, să ne simtă, dar fără să o sufocăm.
Suntem acolo, o veghem. Suntem cu ea, o încurajăm. Suntem împreună. Vorbim. O simțim când ezită. Are atâta nevoie de noi, deși nu știe.
Se pregătește să-și exerseze zborul. Iar noi suntem lângă ea. Îi suflăm în aripi, dar încă nu are încredere că poate să zboare. Ezită. Are emoții. Se uită după noi, vrea să ne simtă. O încurajăm. Îi dăm putere. O ținem de mână când simțim că are temeri. A crescut copilul nostru! Știe să zboare, dar ezită. Încă are temeri să-și deschidă aripile larg.
Nici noi…nici noi nu suntem pregătiți să-i dăm drumul. Noi știam că drumul ăsta e lung, habar n-avem când s-au scurs anii ăștia. Habar n-avem de ce-au gonit așa!
Am ajuns aici. Suntem fix unde trebuia să-ajungem. Doar că prea repede!
Copilule, suntem aici, ÎMPREUNĂ, nu-ți fie teamă! Te ținem de mână cât o să ai nevoie…nu te teme! O să greșești, o să te ajutăm să te ridici. O să plângi, o să-ți ștergem noi lacrimile. O să fim tot timpul împreună!
Copilule, n-ai reușit, nu-ți face griji,
O să trecem împreună prin asta!
N-ai câștigat concursul. O să fie bine! O să trecem noi peste asta!
Nu ai fost tu cea aleasă, ai ratat o șansă, n-ai reușit ce ți-ai propus,
Ai fost respinsă, ai fost eliminată, ai greșit, ai ratat, ai uitat,
Nu-ți face griji, o să trecem împreună prin asta!
Copilule, pentru noi, e în regulă!
Noi știm că împreună le vom rezolva!
Noi știm că vei merge mai departe,
Noi știm că ai învățat să nu abandonezi nici când e greu,
Noi știm că o vei lua de la capăt chiar și atunci când alții nu mai au putere,
Noi știm că te vei ridica și vei vedea până departe, când alții se vor uita în jos,
Noi știm că vei spune drept, chiar și atunci când ceilalți te vor forța să spui strâmb,
Noi știm că vei gândi mereu cu sufletul, chiar și cînd ceilalți îți vor fi împotrivă,
Noi știm că vei dărui mereu din puținul tău,
Că nu vei aștepta recompense, că vei mărturisi când alții vor minți,
Că-i vei ajuta pe cei la nevoie, chiar dacă și ție-ți va fi greu,
Noi știm că nu te vei abate de la drumul tău, chiar și când ceilalți îți vor fi potrivnici.
Copilule, îndrăznește să-ți deschizi aripile! Vom fi lângă tine, vom trece împreună prin toate.
Noi știm că vei reuși și că lumina ta nu se va stinge vreodată, pentru că vine din interior!
Dacă aveți timp, poate vreți să citiți in Jurnal Personal și:
- Voi doi mă întregiți în fiecare zi
- În ce lume nebună ne creștem copiii
- Copilule, nu sunt pregătită să crești
- Ziua în care am înțeles că viața ne-a surâs
- Înainte de a fi mama Emei, am fost EU