Nicio greșeală de-a ta, copilule, nu poate fi mai mare decât dragostea mea

Nicio greșeală de-a ta, copilule, nu poate fi mai mare decât dragostea mea

Cred că instinctiv, am simțit cumva, încă de când Ema era bebeluș, că aș vrea să o învăț, în ani, să aibă încredere în noi, părinții ei, pentru orice.

Să vobească cu noi, deschis și fără rețineri, ORICE…fie că sunt bucurii, temeri, emoții, frământări, fie că sunt discuții despre nimicuri sau lucruri importante pentru e.  

Am simțit că noi, părinții, avem cheia pentru asta și am exersat, natural, de-a lungul anilor, prin tot felul de conversații cu ea.

Am știut mereu c-aș vrea să mă simtă, pe viața, ca persoana ei de încredere, căreia poate să-i povestească ORICE, să vorbim despre orice, să vină cu încredere spre mine și să știe că împreună putem găsi soluții și în vremurile bune, dar și în cele tulburi.

Cred că pentru rolul ăsta m-am pregătit, cu dragoste, în ani și ani, ascultând. Atât!

Am povestit împreună pe drumul de la grădiniță, apoi Ema a învățat să-și descarce sufletul la noi și-atunci când o supăra o fetiță în parc, sau când nu voia să meargă la ora de balet sau o preocupa soarta vreunei gărgărițe, dar și când avea emoții, bucurii, când simțea lucruri pe care nu și le putea explica.
Am ascultat-o mereu și am încurajat-o să aibă încredere să ne povestească.
Am desfăcut firul în patru și am dezbătut în anii ăștia subiecte ce-ar putea umple cărți…

Am vrut cumva, sunt sigură, să fiu, pentru Ema, exact ce-a fost și mama mea pentru mine. Sprijin.

Omul la care ajung, chiar și-acum, de câte ori am nevoie de un sfat, sau pur și simplu de cineva care să mă asculte.
Omul la care știi că găsești dragoste, dar și echilibru și înțelepciune, fără să te judece o clipă.
Eu așa am crescut și cred cu tărie că dacă fiecare copil ar simți că găsește în părinții lui acest suport necondiționat, lumea din jur ar fi mult mai echilibrată!

Nu e greu…doar că e un rol pe care-l exersezi în ani și ani…ascultând!

Copiii noștri nu se deschid brusc…trebuie să-i învățăm să o facă, în timp.
Trebuie să le-aratăm și să le demonstrăm, mereu și mereu, că locul lor e în inima noastră.
Să-i asigurăm că orice are o rezolvare, atâta timp cât suntem împreună și căutăm o soluție.
Să-i facem să înțeleagă că sfaturile noastre sunt cele mai valoroase, pentru că pornesc din suflet.
Că un copil își are locul cel mai bun, în sufletul părinților, pe viață!
Că nimic în lumea asta, nicio greșeala de-a lor, nu poate să fie mai mare decât dragostea noastră!

Iar pentru a ajunge aici, converațiile sunt cheia.
Pentru că ascultarea înseamnă dragoste.

Da, da…am citit cândva că atunci când îi acultăm, când ne oprim din tot ce facem și ne ascultăm copiii, ei înțeleg că îi iubim. Așa se traduce, în limbajul lor, inocent!

Începem cu discuții simple, cu cei mici.
Apoi învățăm împreună să apreciem momentele astea mai des.
Învățăm să le dăm atenție copiilor noștri,
Să ridicăm privirea când intră în cameră,
Să-i ascultăm cu interes și să ne facem timp pentru ei,
Pentru micile discuții de zi cu zi.

Doar așa, în ani, îi facem să-nțeleagă că suntem acolo să-i ascultăm!
Să simtă că suntem interesați să-i auzim!
Și-apoi, în timp, vor învăța să vină singuri spre noi.

Iar micile noastre discuții se vor transforma, în ani, în conversații cu substanță.
Așa ajungem să vorbim despre școală, viitor, bullying, emoții, temeri pe care le au.
Vom învăța împreună să răspundem și întrebărilor dificile,
Vom înțelege că vor exista zile în care cuvintele nu se vor așeza atât de simplu,
Dar privirile vor transmite mai mult decât credem.

Vom învăța împreună să ascultăm lucruri greu de auzit,
Vom ajunge să înțelegem, dintr-o privire, că tăcerea nu înseamnă că nu sunt lucruri de spus.
Vom înțelege că atunci când tac, nu-nseamă că totul e în ordine.

Știu, în timp, conversațiile devin mai greu de legat, pe măsură ce copiii ne cresc.
Știu că n-o să mai fie mereu atât de simplu să-și descarce sufletul.

Știu asta și vreau să nu uit în ani, cât de mult ne-a luat, s-ajungem aici!
Conversația e cheia spre sufletele lor, pentru că ascultarea înseamnă dragoste.

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

 

There is 1 comment for this article
  1. Pingback: Nicio greșeală de-a ta, copilule, nu poate fi mai mare decât dragostea mea - Comunitatea Bloggerilor din Romania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.