Și dacă nu am un copil premiant, ce se-ntâmplă?!  

Și dacă nu am un copil premiant, ce se-ntâmplă?!  

…și dacă am un copil care la școală nu are doar A pe linie, ce se-ntâmplă?
Dacă am un copil care nu are un teanc de diplome și de medalii acasă, e o tragedie?
Dacă eu cresc un copil căruia nu-i plac concursurile, pot să-l forțez?  
Dacă eu, ca părinte, nu am ce să povestesc la serviciu, e un capăt de țară?

Dacă am un copil care nu termină între primii din clasă, care nu țintește spre performanțe, dacă am un copil care nu merge la concursuri și olimpiade?  

 

CE TE FACI, DRAGĂ PĂRINTE, dacă ai pur și simplu un copil NORMAL?

Te simți prost, îl împingi de la spate? Îl forțezi să învețe mai mult?
Îl trimiți vrând-nevrând la concursuri?

Ți-ai dori un copil premiant, cu ale cărui rezultate să te poți lăuda, nu-i așa?
Ți-ai dori să ai un copil trofeu, despre care să poți povesti mândru, la cafea și apoi să zâmbești împlinit, nu-i așa?

Și totuși, dacă ai un copil mediu, care nu vrea mai mult, ce faci?
Dacă ai un copil normal, care e fericit așa, FIX AȘA CUM E, fără note mari, fără coroniță, fără diplome și clasamente, ce spui, dragă părinte?

Dacă ai un copil care nu-și dorește premiul întâi, dar e fericit acolo unde e?
Dacă ai un copil care nu merge la concursuri, dar în timpul ăla face fix ce-și dorește și ce-i place? Dacă ai un copil care nu merge la spadă sau la robotică, dacă aleargă afară fericit?
Dacă ai un copil care nu termină școala purtând coroniță, dar se bucură de colegi?

Ce spui, dragă părinte?
Tu, care-ți dorești să-l vezi mereu mai sus, mai bine, mai performant. Tu, care-l împingi de la spate și vrei să-l vezi mereu în față!

Trăim vremuri atât de amestecate. La țară ne mor copiii cufundați în wc-urile din curte, iar la oraș îi sufocăm cu tot felul de activități și concursuri.

Îi vrem mereu în față, mereu primii, îi învățăm de mici că cel mai important e să fie pe podium, să lupte chiar și când nu știu care-i miza, să folosească orice prilej pentru a da din coate și a ieși în față.
Noi, părinții, îi antrenăm de mici să lupte inutil…fără să simtă că asta își doresc.

Cumva, le insuflăm ideea că e greșit să fii un om normal.
Că nu e bine să te mulțumească locul doi.
Că e un eșec dacă nu ești e podium.

Și în timpul ăsta uităm să-i învățăm ce e cel mai important.
Să caute fericirea în ceea ce fac. Să-și găsească pasiunile.
Să nu-și piardă bucuria!

NU E O CURSĂ! În viață nu câștigă doar cei de pe locul întâî.
De multe ori, cei mai câștigați sunt ceilalți, cei care știu să treacă cu zâmbetul pe buze prin toate.
Cei care se bucură de fiecare experiență și știu să se ridice. Cei care găsesc împlinire și în zilele normale, cei care își iau energia din altceva decât din competiții și clasamente.

NU E O CURSĂ! Asta ar trebui să-i învățăm, noi, părinții!  

Să aibă încredere în ei și în ceea ce simt, nu în clasamentele făcute de ceilalți.
Nu ne întrecem cu nimeni! Nici noi, nici copiii noștri.
Nu pozele cu ei purtând coronițe sunt importante, ci pozele cu ei zâmbind fericiți, asta n-ar trebui să uităm!

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI: