Primăvara începe cu mama mea

Mama mea e născută pe 1 martie.

Amintirile mele de primăvară, dintotdeauna, sunt legate de ea. Am imaginea ei care an de an venea cu brațele pline de flori, de la școală, cu mărțișoare multe și un zâmbet împlinit!
Amintiri cu mine și frate-meu, care nu știam în niciun an ce să-i dăruim, cu felicitări lipite stângaci și scrise de mână, cu casa plină de oameni, cu miros de plăcintă cu brânză și muzică la magnetofon…

Primăvara mea a început mereu așa de cald și frumos!
Primăvara mea a mirosit mereu a flori și zâmbete, a noi toți, căldură, a dragoste, a liniște, a cămin! Primăvara noastră a început întotdeauna cu mama mea…și așa o să rămână pe viață.

Nici acum, după ani și ani, n-am nici un plan pe ziua respectivă, până nu o sunt pe Ica să-i urez La Mulți Ani. Ai fi zis că după ani și ani, în care eu însămi am devenit mamă, emoțiile se vor mai risipi. Sunt emoții din alea pline de dragoste, care-ți mângâie sufletul.

Ce s-a schimbat în timp?

Am înțeles mai mult în fiecare zi ce norocoasă am fost! Am înțeles ce valoroasă a fost copilăria mea liniștita, părinții mei care ne-au protejat orice s-ar fi întâmplat. Lor doi le datorez atât de multe!
Nu știau de parenting și teorii…dar aveau dragoste și echilibru! De la ei am înțeles, în ani, că liniștea de-acasă e mai presus de orice alte realizări și planuri.
Dacă am avut un vis secret, ăla a fost să-mi cresc copilul într-o familie cum a fost a mea. Și am înțeles în timp că tot ce mi se întâmplă azi e în cea mai mare parte datorită lor, datorită ei, mamei mele care ne-a fost aproape. Pe care am simțit-o mereu acolo, lângă noi!

Dacă știu astăzi că nimic nu e mai valoros decât familia, de la ea am învățat asta!
Dacă simt astăzi că sunt un om bun, ei îi datorez.
Dacă simt astăzi că nu trebuie să fac nimic doar pentru că trebuie, ea m-a învățat așa.
Dacă simt astăzi că sunt puternică, ea m-a făcut să devin așa.
Dacă astăzi sunt fericită și liniștită, e pentru că am crescut într-o familie echilibrată.
Dacă sunt astăzi o mamă așa cum sunt, este pentru că întotdeauna am avut-o pe ea ca model!

Dacă am învățat să nu abandonez, să nu plec capul, să nu disper, să nu aștept nimic la schimb, să-i respect pe cei din jur, să-mi deschid sufletul, să văd mereu mai departe, să am încredere, să încerc, să sper, să visez, să-mi deschid aripile și să încerc…este pentru că am știut mereu, la orice vârstă, că există acolo cineva, care mă încurajează orice ar fi.

Știți cât contează asta? Nici eu nu știu cum s-ar putea măsura căldura asta simțită de mine…dar știu că e bine. Mi-e bine! Foarte bine!
Mulțumesc, Ica! Nu pot să scriu aici tot ce-ți doresc, dar sper că se simte!
La mulți ani, Ica!