În vacanță doar cu familia sau în grup mai mare?

Am început vara cu o vacanță de poveste, în sudul Spaniei, vacanță despre care am povestit câte ceva și vom reveni cu traseul, promit.

Au fost 17 zile cu soare, cu tot ce am putut să ‚îngrămădim’ în intervalul ăsta, cât să ne țină amintirile până vara viitoare cel puțin.
N-am mai fost de muuultă vreme plecați doar noi trei, dar anul ăsta așa s-au deranjat astrele, cât să nu ne putem coordona cu alți prieteni.

Atâtea zile în formulă de trei… chiar și nouă ne suna ușor periculos, numai când ne gândeam!
Eu îmi imaginam, cu un nod în gât, cât îmi vor lipsi bârfele dintre fete, pe plajă…, Ema la bălăceala și joaca până la epuizare cu ceilalți copii, iar capul familiei…nu ne-a recunoscut, dar clar se gândea și el că nu va avea cu cine să bea o bere rece în zilele de leneveală.

Așa am plecat la drum, fiecare cu gândurile și îngrijorările lui, mai mult sau mai puțin destăinuite cu glas tare, dar cumva întipărite pe fețele noastre. Așa am plecat noi la drum, cu gând să colecționăm amintiri!

Ce-a urmat?
Incredibile au fost zilele astea ale noastre în trei, cum nu mi-aș fi imaginat, recunosc.
Cu timp petrecut doar noi trei, cum rar reușim în nebunia asta de viață alertă a noastră.
Cu zile în care am citit, ne-am bălăcit, am desoperit locuri noi, cu ieșiri relaxate, în trei, în fiecare seară…
Cu discuții pe care n-avem timp și nu ne găsim energia să le avem în restul anului.
Cu o Ema care a crescut și se lansează în dezbatere cu noi pe orice subiect, cu noi trei în plimbări târzii pe plajă, cu discuții minunate între Ema & tatăl ei, cu mine privindu-i fascinată.
…așa au alunecat zilele noastre de vacanță, fără să ne dăm seama.

La câteva zile după ce ne-am întors, am întrebat-o pe Ema ce i-a plăcut cel mai mult din toaaată vacanța. Și-a amintit de maimuțele din Gibraltar, de fluturii din Benalmadena, de Aqualand…
Se pare că am reușit să inserăm în program multe și pe gustul ei, așa cum speram.

Dar…NU, niciuna din amintirile astea nu este cea supremă!
Cel mai mult și mai mult i-a plăcut o seară în care am făcut picnic doar noi trei pe plajă și am mâncat pizza si salate pe plajă, am desenat un șotron în nisip și apoi marea era să ne fure papucii.
Seara aia în care ne-am plimbat toți trei de mână, pe malul mării…
Asta mi-a povestit ea! Și-a amintit de marea care era supărată în seara aia, de scoica pe care a găsit-o tatăl ei și i-a dat-o ei, de asfințintul târziu…cred că mintea ei a vrut să rețină tot din seara aia atât de simplă…și touși atât de valoroasă pentru ea.
Asta e amintirea ei cea mai frumoasă din vacanță! Și eu am ascultat-o abia stâpânindu-mi lacrimile de emoție…

Vă vine să credeți că pentru un copil, cea mai frumoasă amintire este o seară simplă, în care pur și simplu și-a petrecut timpul cu părinții lui? O seară în care pentru ea, parcă s-a oprit timpul în loc?
Știu că se spune că asta-și doresc toți copiii, știu prea bine că toate cărțile povestesc că e bine să fim CU ei, nu doar LÂNGĂ ei, știu toate articolele de parenting și sfaturile psihologilor…dar niciuna din sursele astea nu se compară cu ochii copilului tău care-ți povestește că a fost o seară pe care n-o va uita niciodată.
N-am făcut nimic special. Am fost doar noi trei. Atât! Îmi amintesc așa de clar că nu aveam nici aparatul cu mine…am doar câteva poze făcute cu telefonul. Dar ce mai contează? Ema ne-a spus că seara aia n-o va uita niciodată!

Și uite așa mi s-a mai dărâmat un mit – acela că e bine ca în vacanță să pleci doar cu prieteni, în grup, ca să aibă fiecare din familie anturaj.
Anul ăsta a fost diferit! Și ce bine că a fost diferit! Așa am înțeles iarăși cât de greșit e să trag concluzii și să nu ies din zona de confort sau din tabieturi și obiceiuri…
Da, susțin în continuare că sunt foarte bune deplasările și vacanțele cu prieteni de familie, în gașcă. Dar, de anul ăsta, susțin în egală măsură și ieșirile doar în familie.
Doar așa am ajuns să primesc un cadou atât de valoros. Timpul ăsta, dedicat doar nouă, care mi-a făcut inima să zâmbească!