Voi pe cine vă bazați pentru un sfat când aveți nevoie?

Voi pe cine vă bazați pentru un sfat când aveți nevoie?

Da, știu prea bine ce se spune…
Știu că cel mai bun și sincer sfat atunci când ai de luat o hotărâre este să-ți asculți inima.
Să nu uiți că cel mai important este să trăiești clipa, să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima, să te bucuri de fiecare răsărit, să asculți mare…
Să faci așa cum simți, așa se spune, nu?  

Știu lucrurile astea și am eu însămi tot felul de citate motivaționale în minte, în agendă, pe birou.
Le știu pe multe, îmi plac, am zile în care mă motivează…dar și zile în care mi se par dintr-o lume diferită de-a noastră.
Habar n-am ce-mi spune inima. Zile în care n-o aud, pentru că sunt mult prea prinsă în vârtejul ăsta de zi cu zi și gândurile nu mă lasă să-mi ascult inima…
Viața reală, de cele mai multe ori, nu e chiar așa de simplă. Și nici așa de simplu de trăit ca-n citatele astea bine intenționate.

Aveți și voi zile din astea? În care rațiunea acoperă total inima? Zile în care nu mai simțiți nimic, din cauza gândurilor care se aud mult prea tare?
Aveți și voi decizii de luat și nu știți ce să ascultați și la cine să apelați, pentru un sfat nepărtinitor?

Mie mi-e greu tare în zilele astea!
Mi-e greu pentru că…nu știu nici ce aud, nici ce s-ascult.
Mintea? Sufletul? Prietenii? Familia?

  • Ema mi-e cel mai aproape și e la vârsta la care face totul cu sufletul. Nu există alte argumente pentru ea. Nu există planuri de viitor, rațiune, îngrijorări. Există doar momentul de acum. AZI și-atât!
  • Tatăl Emei îmi e la fel de aproape. Dar e ca mine…adult cu multe gânduri amestecate, în căutarea echilibrului, cu dorința unui prezent liniștit, dar și a unui viitor pe măsură.
  • Prietenele mele cele mai bune…nu sunt bune sfătuitoare. Țin cu mine de cele mai multe ori și-mi spun să-mi ascult inima și să nu mă gândesc prea mult la ziua de mâine. Ușor de spus, nu?
  • Iar voi, prieteni de blog, sunteți aici și știți de multe ori doar partea plină a paharului. Pentru că n-are rost să vă încarc cu deciziile mele.  

Și-atunci…cum să decizi, când nu știi cum e mai bine?

Cum să alegi, când îți e greu?
Cum s-o apuci pe un drum, când toate au plusuri și minusuri?
Cum să știi cum e mai bine, când sufletul și rațiunea îți spun lucruri diferite?

Eu sunt norocoasă, știu. Și asta pentru că îi am pe părinții mei, pe care-i sun oricând am nevoie de o doză de echilibru!
Oricând simt nevoia de o oază de rațiune, împletită atât de firesc cu multă dragoste.
Când am nevoie de cineva care să mă știe mai bine decât mă știu eu.
Pe ei îi sun oricând simt că îmi lipsește o gândire limpede.   

Știți că se vorbește mult în ziua de azi despre dragoste necondiționată.
Se fac cursuri și se povestește despre părinții care trebuie să-i facă pe copii să se simtă iubiți și protejați în orice condiții, oricând și oricât. Fără granițe, fără standarde, fără condiționări.

Părinții mei habar n-aveau de conceptele astea scrise în cărți. Nici c-au auzit de parenting vreodată.

Dar eu cred și simt că dacă până în ziua de astăzi ei au rămas pentru mine stâlpul cel mai stabil, de care eu mă sprijin ori de câte ori am nevoie, dacă ei sunt oamenii pe care-i sun oricând simt că-mi trebuie o părere echilibrată, dacă ei sunt oamenii care-și oferă ajutorul fără ca eu să-l cer, atunci știu sigur au făcut o treabă mai bună decât în 100 de cărți și conferințe de parenting la un loc.

 Voi la cine apelați când aveți nevoie de un sfat, de o vorbă, de un zâmbet cald care să vă asigure că totul va fi bine, orice ați decide și-n orice direcție ați lua-o?

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

There are 3 comments for this article