Aveți și voi gândurile astea?

Aveți și voi gândurile astea?

E soare, în sfârșit. L-am tot așteptat.  Ne luminează colțul nostru magic, balconul unde ne place să pălăvrăgim ca fetele. Eu cu o cafea în față, Ema cu o ciocolată caldă.

Avem ritualul nostru. Stăm la povești, îmi povestește vrute și nevrute. Uneori o urmăresc atent, alteori nici n-o aud…doar mă bucur de ea. Atât și-mi e de-ajuns!
Sunt zile în care mi se pare că vorbește prea mult și mi-aș dori să aibă un buton pe care să-l pot închide și deschide la comandă.
Dar sunt mai multe zilele în care aș vrea să opresc cumva clipa. S-o îngheț. Fix așa, cu noi…în balconul ăsta, în tabloul ăsta.

… o rază de soare cade fix pe chipul ei senin. Îi strălucesc ochii, mai mult, parcă, decât de obicei.
Mă-ntreabă de ce zâmbesc când mă uit la ea.
Cum să-i spun? Cum să-i explic că are o lumină specială, pe care nimeni nu i-o poate lua vreodată, pentru că vine din interior!
Dar ea nu știe asta, încă. Ea e copilul Rază de Soare. Habar n-are de lumina ei, care-i molipsește pe cei din jur!

Închid ochii și aș vrea să nu uit vreodată tabloul ăsta.
Eu, la o cafea și o ciocolată caldă, pe balconul nostru mic și cochet, cu copilul Rază de Soare, cu ochii precum cerul și zâmbetul larg. Tabloul meu cald pentru zilele reci, pentru momentele când cred că multe merg pe dos…să-mi amintească atunci cât de norocoasă sunt!

Zilele astea, clipelea astea… Mă tot întreb uneori ce-am făcut să le merit?!
Și cui aș putea să-i mulțumesc pentru  asta?

Pentru toate câte mi se întâmplă, pentru zilele, momentele, tablourile astea simple…

Zilele cu soare, clipele noastre, Ema surâzătoare, cafeaua cu ea, diminețile cu noi, dansurile ei cu tatăl ei, noi împreună, serile cu povești, diminețile cu grabă, filmele cu popcorn, bilețelele pe care mi le lasă pe birou, prietenii din jur, familia, mesele împreună, tartele cu vișine, îmbrățișările Emei, pâinea Icăi, cacaoa cu lapte dintr-o dimineață leneșă, chicotelile, discuțiile noastre de seara, îmbrățișările strânse, drumul spre școală, lalelele de pe balcon, tartinele cu brânză, weekendurile Ica & Bubu, jocurile de remi, prietenii noștri, vinul fiert, serile pline de noi, plimbările prin parc, terasa de la colțul casei, ghioceii din fața blocului…toate sunt din tabloul ăsta al meu.

Și-apoi…vin zilele în care îmi dau seama că poate n-am făcut tot ce mi-am dorit până acum, că aș fi putut să fiu mai sus, mai bine, să am o carieră mai atent construită, vacanțe mai sofisticate, o casă mai mare, o mașină mai puternică….dar eu am primit mai mult decât aș fi sperat, eu am clipele astea, eu am tablourile astea ce mi se lipesc pe suflet și-or să-mi țină de cald pe viață, știu asta!  

Pentru mulți sunt doar clipe, pentru mine sunt tablouri valoroase.
Pentru mulți ar părea o viață prea simplă simplă, pentru mine e mai mult decât aș fi visat.
Pentru mulți sunt doar zile, pentru mine sunt zile de pus în ramă.
Pentru mulți e doar o cafea pe un balcon de bloc, pentru mine e cea mai aromată cafea cu cel mai prețios om de pe Pământ.

Sunt norocasă să-i am pe ei, să ne avem împreună, să am viața asta așa de simplă… și colecția noastră de amintiri.

Sunt norocoasă, știu. Și mă tot întreb ce-am făcut să le merit? Cui să-i mulțumesc pentru toate? Cum să fac să nu uit vreodată asta? Să nu uit vreodată că viața asta simplă e mai valoroasă decât aș fi crezut acum 10 – 20 de ani?

Aveți și voi clipe din astea?  Aveți și voi gânduri din astea? Aveți și voi zile în care vă dați seama că viața poate fi diferită de cum ne-am fi imaginat-o…și e mult mai bine așa?

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

There is 1 comment for this article
  1. Pingback: Aveți și voi gândurile astea? - Comunitatea Bloggerilor din Romania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.