Ore de mindfulness, la școală. Pro sau contra?

Ore de mindfulness, la școală. Pro sau contra?

Uneori mi-a așa de drag de școala Emei, că nu pot să mă abțin să nu vă povestesc. Are în orar, anul ăsta,  o dată la 2 săptămâni, oră de mindfulness, pe care o face prin rotație cu dirigenția.  

Nu știu dacă toți copiii sunt la fel de încântați, dar pentru ea, e una dintre orele preferate.
Ce fac de fapt la mindfulness?

‚Învățăm să fim atenți la ce simțim și învățăm să ne căutăm răspunsuri în suflet!’ – așa mi-a explicat Ema.

E al doilea an în care au în programă ora de mindfulness. Fiecare copil are o agendă specială, în care găsești, răsfoind, teme  care de care mai actuale și mai ancorate în viața reală.  
Ema și-a ales o agendă de suflet, pe coperta căreia este scris: Toward the dream direction/ În direcția visurilor.

Cred că, peste ani, o să pun fundă roșie agendei ăsteia, plină cu gânduri și teme ce-ar da de gândit oricui, nu doar copiilor.
Au abordat, de-a lungul timpului, teme precum emoții, temeri, provocări, au discutat despre ce simt de când fac școala online (ce le place, ce nu le place, de ce le este dor), și-au făcut cercul relațiilor, au discutat despre starea de bine, au fost provocați să-și țină un jurnal cu gânduri & citate preferate, iar cea mai recentă temă a fost să-și facă o prezentare în care să noteze puncte tari și puncte slabe, așa cum și le văd ei și cum îi percep ceilalți! În plus, provocarea a fost să includă și un desen, făcut de ei, care să-i reprezinte!
Iar Ema mea a muncit ceva să-și adune, într-o singură pagină, universul ei de la 12 ani!

Vă spun, sunt teme de gândire, care ne-ar pune în dificultate și pe noi, adulții!
Iar eu nu contenesc să mă minunez de blândețea profesoarei, care îi încurajează să vorbească deschis și fără temeri, de inspirația școlii, de a introduce așa o materie utilă în programă…și de maturitatea Emei, care vede lucrurile, la 12 ani, mai organizat și mai realist decât mulți dintre adulții pe care-i cunosc.

Astăzi a primit un mail de la profesoara de mindfulness, în care-i mulțumește și o felicită pentru temă!

În plus, i-a transmis și câteva gânduri, de încurajare, legate de prezentarea pe care și-a făcut-o Ema, în care se auto-evalua și recunoștea că nu prea știe să primească feed back negativ.
Aveți idee ce înseamnă pentru un copil să primească un mail de mulțumire de la un profesor? Sunt câteva rânduri, dar care valorează atât de mult, venite din partea unui dascăl!
Gesturi mici, dar care cu siguranță, în timp, pot crește stima de sine a unui copil, mai mult decât am crede!  

Nu știu ce implică introducerea unei astfel de materii în școală, la nivel național.  
Dar știu că rezultatele, pe termen lung, sunt mai utile decât credem. Dacă aceste generații învață să fie atente la ce simt, învață se poziționeze în raport cu ei și cu ceilalți, sunt convinsă că lucrurile, peste ani, ar putea deveni mai simple și mult mai organizate.

*Acest articol a fost scris cu aprobarea Emei. A crescut Raza mea de Soare și a venit timpul ‘’să-i solicit permisiunea, politicos’’ atunci când vreau să public informații & frânturi din viețile noastre, in tandem.

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.