Suntem mereu în căutarea lucrurilor pe care nu le avem
Suntem mereu în grabă spre ceva…mereu către o destinație, mereu către o schimbare, iar când ajungem acolo, am vrea s-o luam în altă direcție.
Ne grăbim noi, ne zorim copiii, suntem permanent în viteză, în grabă.
Ajungem undeva și ne gândim imediat încotro s-o luăm mergem mai departe. Complicăm totul. Facem planuri. Ne răzgândim. Ne grăbim. Obosim.
Uităm de noi în toată goana asta. Uităm mereu să ne bucurăm de ceea ce-avem.
Ne dorim joburi în care să câștigăm mai mult, dar apoi ne plângem că nu mai avem timp.
Visăm la timp mai mult de petrecut cu familia, apoi nu știm ce să facem cu el.
Visăm la o îmbrățișare caldă, iar când o simțim, ne uităm fiecare în altă direcție,
Vrem să mergem în vacanțe în locuri liniștite, iar ajunși acolo ne dorim aventură.
Visăm la weekenduri tihnite, iar apoi ne lamentăm că ne plictisim.
Ne dorim s-avem copii, apoi ne plângem că nu mai avem timp.
Avem timp, ne lipsesc prietenii.
Vrem o casă mai mare, apoi ne e greu s-o întreținem.
Vrem școli mai bune, apoi ne plângem de distanțele prea lungi.
Avem copii mici, ni-i visăm mari.
Avem copii mari, ne e dor de vremurile când erau mici.
Vrem familii, copii, vieți liniștite. Apoi ne plictisim. Ne văităm. Ne lipsesc vremurile agitate.
Visăm la un apus de poveste, apoi ne dorim să prindem răsăritul…
Căutăm mereu stabilitatea, iubirea, confortul. Iar cînd le avem, ne sufocă. Vrem altceva. Vrem haos.
Mergem la cursuri de dezvoltare personală, de parenting, la conferințe și tot felul de discursuri, ne umplem singuri programul, îngrămădim acolo de toate, și-apoi ne plângem de lipsa timpului.
Alergăm ca nebunii în toate direcțiile, ne uităm mereu în jur, mereu suntem pe poziții și în toată goana asta uităm să ne trăim viețile.
Mereu alergăm spre altceva…și uităm să trăim prezentul.
Luptăm atât de înverșunat pentru fiecare pas, pentru fiecare mica schimbare, încât habar nu mai avem de ce am pornit în cursa asta.
Pentru ce?! Asta-i întrebarea!
Ne tot spunem că micile bucurii sunt cele mai importante. Dar uităm să le trăim. Uităm de noi, în toată goana asta mereu spre altceva, dar niciodată spre ACUM.
Simțiți și voi asta uneori?
Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:
➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/
DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:
- Aveți și voi gândurile astea?
- Voi pe cine vă bazați pentru un sfat atunci când aveți nevoie?
- Copiii mici sunt și ei oameni mari
- Mi-e teamă să o las să se desprindă
- Pericolul vârstei de 10 ani
- Când suferi exact cât suferă și copilul tău
- Ea crește. Trebuie să cresc și eu.
- Dragă părinte imperfect
- Copilule, încercăm să-ți construim rădăcini
- Înainte de a fi noi trei, am fost noi doi
- Copilule, nimeni nu-ți poate lua BUCURIA
- De ce ne cheltuim banii pe vacanțe
- Copilule, învață-mă să am grijă de sufletul tău
- Dragă părinte, poate ai uitat clipele când…
- Puterea amintirilor