Copiii nu-și uită bunicii niciodată

Copiii nu-și uită bunicii niciodată

O văd în cameră. Decupează inimi. Pentru toți cei dragi.

9 ani și ceva și deja se conturează pe zi ce trece un om cum n-aș fi visat să cresc eu! Îi place să ne facă surprize. Scrie mesaje pentru toți cei pe care-i iubește. Familia, evident!
Ni le pitește printre lucruri și apoi stă ca pe ghimpi și așteaptă să vadă cum reacționăm când le găsim. Îi râd ochii odată cu ea!

Asta înseamnă Sf. Valentin pentru Ema.
Ziua mesajelor și a surprizelor pentru cei dragi.

Am zărit-o că a scris o inimă și pentru bunica ei, care o veghează de sus. După un an și jumătate de tăcere, a venit momentul în care am simțit-o că vrea să vorbim despre asta. Despre bunica paternă, care a plecat când Ema avea 8 ani și ceva.
A fost o perioadă…o mare perioadă de tăcere. Tristețe la început, lacrimi multe, amintiri, ochi triști și umezi…și apoi tăcere. N-a mai vrut să vorbim despre asta. Am încercat de multe ori să-i caut în suflet să văd ce simte, ce gânduri, ce o frământă…dar au fost gânduri pe care a vrut să le țină o vreme doar pentru ea.
N-am forțat-o. Doar i-am fost amândoi mereu acolo, aproape, în cazul în care ar fi vrut să vorbim.

A fost ca un mare doliu pe care l-a ținut și care probabil s-a încheiat cumva cu inima asta pe care Ema i-a făcut-o bunicii de dincolo.

În sfârșit, s-a deschis! I s-a deschis parcă zăvorul de la cufărul ei mic, dar plin cu atâtea amintiri, emoții, sentimente!
Și, Doamne, ce de amintiri vii are, ce de episoade are clar așezate acolo, ce de întrebări și ce de dragoste!  Abia acum a simțit nevoia să depănăm amândouă multe amintiri și episoade cu bunica. Nu înțelege de ce s-a dus. Asta o macină…Nu înțelege multe lucruri, dar cumva începe să le accepte. Am povestit și am simțit atâta dragoste adunată într-un copil, încât mă minunez și eu cum se poate să simtă atât de intens! 

Inima asta făcută de Ema pentru bunica e un semn că s-a încheiat o etapă! 
Ne-am uitat pe poze amândouă, am ținut-o de mână, am povestit, am îmbrățișat-o și am simțit o căldură și o energie care mi-au dat fiori. Am înțeles că dragostea pe care bunica i-a dat-o Emei se va simți pe viață. Și am mai realizat ce norocoase au fost amândouă să aibă niște ani așa plini de ele, de amintiri, de zile cu soare, de dragoste…ce sigur au lăsat semne pe viață!

Despre asta cred eu că e Sf. Valentin!
Despre dragoste, mesaje, amintiri…despre bilețele ascunse și zâmbete ștrengare!

Dacă ai timp, poate vrei să citești și: 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.