20 lucruri despre mine, pe care nu le-am spus niciodată

20 lucruri despre mine, pe care nu le-am spus niciodată

Lucruri nespuse până acum, despre mine.

Am primit provocarea asta de la o altă bloggeriță, Ioana, care mi-a pasat leapșa asta simpatică. Aseară m-am blocat și m-am tot gândit că eu am așa o viață cuminte…ce să povestesc?!

Și totuși, astăzi, mi-au alunecat degețelele pe taste cu mare viteză, cu atâtea câte mi-au venit în minte.

Așa că, vă prezint lista cu 20 de lucruri despre mine, nespuse până acum:  

  1. De ce avem radiouri în fiecare cameră acasă?

    🙂 Pentru că mie nu-mi place să fiu singură acasă și le dau drumul la toate, așa încât să am senzația că nu sunt singură, oriunde aș mișuna prin casă!

  2. Cum îmi petreceam pauzele în liceu.

    Am absolvit liceul B.P. Hașdeu din Buzau, foarte cunoscut pentru rezultatele la mate/ info. Doar că eu eram la clasa de limbi străine, cu multe colege zuze, unde ne distram între noi. Proful de mate îmi spunea Boldi și așa mă alintau și colegele din clasă.
    În pauze mă puneau să le ‘recit’ sketchuri din Divertis, care era foarte la modă pe-atunci la radio…și ne hăhăiam ca la stand up comedy.

  3. Lecții de beauty la liceu.

    N-o să uit vreodată prima experiență cu vopsitul părului: m-am vopsit roșcat, prin clasa a 11-a, sperând ca mama mea să nu observe. J Minte de adolescentă!
    Nu uit nici prima sesiune de epilat pe mâini: eu + o prietenă, la flacăra aragazului, de mirosea a șorici pârlit în tot blocul!

  4. Am lucrat la un post de radio.

    În liceu am lucrat la un post de radio local din Buzău – Radio Campus, unde aveam o emisiune de divertisment în weekend.
    Acolo întâlneam tot soiul de oameni interesanți și m-a ajutat foarte tare experiența asta. Mai târziu am făcut școala BBC de jurnalism, ce m-a format profesional și îmi e de folos și în ziua de azi!

  5. Am fost pe punctul să mă fac învățătoare.

    Adică…asta visa mama mea pentru mine. Zicea că e un job liniștit și că îți lasă timp pentru familie. Parțial corect, doar că pe mine nu mă întrebase nimeni ce vreau de la viață.
    Dar m-a ajutat karma, pentru că la Liceul Pedagogic se dădea admitere și la desen, iar eu eram catastrofă. Așa că a trebuit să excludem calea asta pentru mine. Norocoasa de mine!   

  6. Am vrut să învăț japoneza.

    Defapt…eu voiam să plec în Japonia și auzisem că cei de la Facultatea de Limbi Străine, care știu ceva japoneză, pot pleca cu bursă.
    S-a chinuit taică-meu și mergea cu mine la meditații în București, de la Buzău. Nu s-a prins NIMIC de mine și după ceva vreme am abandonat.

  7. Experiențe haioase cu joburile din studenție.

    Anul 1 de facultate. Normal că aveam nevoie de bani de buzunar, că doar cei de-acasă erau drămuiți ca la carte. Așa se face că în anul 1 am încercat să mă angajez cât mai repede.
    După ce mi-am luat uși în nas pe la radiouri, am schimbat direcția.

    Prima oară am ajuns la un supermarket care se deshidea prin Piața Iancului – White Jaguar. Eu, entuziastă, împreună cu o prietenă la fel de zuză ca mine. Am aranjat hârtie igienică pe rafturi, după care a venit o șefuță de raion și ne-a dărâmat-o pe toată, pe motiv că nu-i plăcea. Am fugit amândouă de-acolo pâș pâș și nu ne-am mai uitat înapoi.

    Apoi eu am încercat să predau engleza la o grădinița. M-am dus senină ca o zi de primăvară și după 2 ore după ce copiii mi-au făcut părul creț, mi-am dosit poșeta și mi-am luat tălpășița. Altă încercare, altă meserie ce era clar că nu-i de mine!

  8. Cum am fost pe punctul să mă fac stewardesă.

    Era în 2001. Mă dusesem cu o bună prietenă, care între timp a emigrat, să dăm probe la o companie mare aeriană, cu sediul în Emiratele Arabe. De la un interviu la altul…ea a renunțat, eu nu.
    Așa se face că pe 10 septembrie 2001 am primit oferta scrisă de la ei. Îmi amintesc că erau niște sume care pe mine, la vârsta aia, mă făceau să-mi vâjâie capul și abia puteam să le citesc.
    La o zi după a fost atacul de la Turnurile Gemene din SUA. Mi s-a făcut frică și am renunțat!

  9. Cum m-a părăsit instructorul auto.

    Făceam școala de șoferi la 22 de ani. Urma să primesc o super mașină de teren, ca mașină de job. Am scăpat informația asta către instructorul meu de-atunci, care după ce a auzit, a amuțit efectiv de invidie…și mi-a zis că nu mai putem continua. Am luat examenul din prima…și mașina, evident!

  10. Cum mi-am luat primul job într-o agenție de publicitate.

    Cum? Mințind! Adică am mințit în CV că am cu vreo 3 ani mai mult ca vârstă și că am terminat facultatea. Am mai mințit și că știam ce și care-i treaba într-o agenție.
    Când colo, eu, în prima zi…habar n-aveam nici să deschid computerul.
    Am avut noroc cu o super colegă, care m-a dădăcit și m-a învățat din toate câte puțin și nu m-au dat afară. Dar nici simplu n-a fost!

  11. Am un stil de viață…anost, cum zic unii amici de-ai mei!  

    Adică: sunt lacto-vegetariană de 20 de ani & n-am fumat niciodată.
    Nu mă îmbăt, pentru că am făcut-o o dată și nu mi-a plăcut mahmureala de a doua zi.
    Iar cafea am băut prima oară după ce am născut-o pe Ema și m-am întors la birou, când ea avea 6 luni. De-atunci n-am mai renunțat și recuperez și pentru anii din spate!  

  12. Am un frate mai mare cu 3 ani decât mine.

    Nu cred că am avut ocazia să povestesc prea multe despre el. Suntem total diferiți și fizic și temperamental.
    El e psiholog, e mult mai profund decât mine, mult mai studios și mai puțin sociabil.
    Dar ne înțelegem bine, mereu a fost o relație OK, în care fiecare își vede de ale lui. Pe vremuri stăteam foarte mult la povești și despicam firul în patru, de asta mi-e dor uneori!

  13. Am tot felul de superstiții și fixisme.

    De exemplu, nu-mi place să încep proiecte noi marțea. Mi se pare că trebuie de lunea, ca să-mi meargă bine.
    Nu-mi place să împrumut cărți. Am avut în liceu niște experiențe negative și de-atunci așa am rămas…cu sechele. Așa că dacă îmi cereți vreo carte și mă vedeți crispată, de la asta mi se trage!
    Și nu-mi place să vorbesc de proiecte și planuri. Mi se pare că dacă povestesc despre ele…nu se mai întâmplă lucrurile așa cum trebuie. Nebunii, v-am zis!

  14. Mi-e frică să merg singură cu taxi.

    Defapt…până de curând, să zicem vreun an, nu am mers singură cu taxi-ul.
    Și-acum mi-e frică, dar s-a inventat UBER și mă simt mai safe, am devenit mai puțin sălbatică.

  15. Cum am pierdut o căruță de bani?

    După ce ne-am căsătorit, am început să economisim ca albinuțele. Apoi am pus la bătaie tot ce aveam și am strâns avansul pentru un apartament nou nouț, frumos și strălucitor în schițele unui dezvoltator imobiliar.
    După vreo 3 ani de așteptare și vreo 2 de proces, am înțeles că el a intrat în faliment și că noi ne-am luat țeapă. Mare țeapă!
    Am trecut peste asta, cu greu, în timp…și ne-am învățat lecția: să nu cumperi nimic de pe hârtie! Și de-asta acum nu mai economisim nimic J, cheltuim tot ce-avem!

  16. Mă irită greșelile de ortografie.

    Am ceva genetic, cred că mi se trage de la mama mea…că nu suport să văd cratime aiurea folosite, să aud dezacorduri și altele.
    Și ce credeți? Conform legii lui Murphy, eu scriu foarte repede pe laptop sau telefon și îmi scapă și mie deseori greșeli de scriere, de-mi vine să intru în pământ de rușine când mi le descopăr singură!

  17. Cum m-am hotărât să devin mamă.

    E-adevărat, eram deja căsătoriți de câțiva ani și eu visam să fiu o mamă…măcar semi-tânără. Așa că eram în punctul în care voiam să fac o mare schimbare: fie în plan personal, fie în plan profesional.
    Întâi am încercat să schimb jobul, după vreo 5-6 ani în același loc. Am ajuns la selecția finală pentru un job la care visam…și n-a fost să fie. Dar luna următoare a venit barza. Testul Barza…cu vești bune! Și uite așa, am ajuns din carieristă ambițioasă, o mamă voioasă!

  18. Aventuri la maternitate cu o mamă nebună!

    Am muncit până cu 3 zile înainte să se nască Ema, pentru că așa am vrut. Colegii spun că am născut-o pe Ema între 2 SMS-uri. Asta pentru că am dat un SMS să cer niște informații, pe la 2 dupa amiaza, apoi o pauză de 2 ore și un nou SMS în care le spuneam că s-a născut Ema.
    La maternitate n-a fost simplu! Aveam obsesia, după ce văzusem un film, că se pot încurca copiii. Așa că am stat ca nebuna cu ochii pe Ema, să nu cumva să o încurce cineva și să mă trezesc într-o telenovelă.

  19. Am fost pe punctul să emigrăm în UK.

    A fost o vreme în care ne doream să plecăm din țară, înainte să se nască Ema. Nu s-au aranjat lucrurile.
    Apoi, când ea era mică, cred că vreo 3-4 ani, am primit eu o ofertă foarte tare, de la vechi conexiuni corporatiste, pentru un job de vis în UK. Ne-am foit, ne-am învârtit, ne-am întors pe toate părțile…și n-am făcut-o.
    Nu știu să articulez coerent ce s-a întâmplat și ce ne-a ținut, dar e clar că așa a fost să fie.

  20. Cred că lucrurile se întâmplă cu un scop anume!

    Tot ce am trăit eu până acum îmi confirmă asta. Cred cu tărie că nimic nu e întâmplător și totul are o ordine anume ce se așează în timp. De-asta încerc să iau lucrurile așa cum vin și nu mă înverșunez pe idei sau planuri rigide. Știu că viața le așează mai bine decât mine!

Oho…și ar mai fi multe de povestit. Dar nu vreau să mi le consum pe toate chiar acum, pentru că cine știe ce leapșă se mai inventează și atunci rămân fără idei.

Tare mi-ar plăcea să aud și de la voi, măcar un lucru pe care nu l-ați recunoscut sau povestit până acum! E un super exercițiu, credeți-mă!  

Între timp, dau și eu leapșa mai departe, către: Alina, Andreea, Diana și Laura.  

Dacă ai timp, poate vrei să citești și: 

There are 2 comments for this article
  1. Anca B. at 10:35

    Frumos…mi-ai adus aminte de Hasdeu si Radio Campus. N-am mai fost la Buzau de multa vreme – i-am relocat pe ai mei o perioada in Bucuresti pana cresc copiii mai mari si am rarit vizitele acasa.
    Nici mie nu imi place sa imprumut carti.
    Iar faza cu apartamentul era sa o patim si noi…se pare ca am avut mai mult noroc. Daca cumparam o luna mai tarziu pierdeam avansul…imi pare tare rau de pierderea voastra. Clar a fost o lectie de viata pentru cei implicati. Sper ca nu e vorba de acelasi complex imobiliar.

    • Blog in Tandem at 10:53

      Anca, noi mergem foarte des! Macar 1 data/ luna. Ema are o relatie foarte apropiata cu bunicii si incercam sa ii bucuram si pe unii si pe altii!
      Da, am devenit si eu usor nostalgica scriind articolul asta! Cat despre banii pierduti…am trecut peste moment. C-asa-i viata, cu suisuri si coborasuri. Te salut cu drag!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.