Profesori hărțuiți de părinți și copii  

Profesori hărțuiți de părinți și copii  

Am vorbit de-a lungul timpului despre bullying, despre copii hărțuiți de alți copii, de elevi hărțuiți de profesori, de copii agresați de părinți…dar niciodată n-am scris despre profesori hărțuiți de părinți și elevi.  

Mai ales în actualul context, în care se pare că toate problemele sistemului de educație din România au fost șterse cu buretele și toți părinții au, brusc, așteptări deseori nefondate de la dascăli, apare un fenomen nou: profesori hărțuiți de părinți și deseori chiar de elevi.

Am auzit de curând de la o amică despre profesoara de matematică a copilului, clasa a V-a, dintr-un liceu bucureștean, hărțuită sistematic și total nejustificat, încă din prima zi de școală, de ‚o haită’ de părinți hotărâți să o schimbe, cu un domn profesor cu CV impresionant în pregătirea copiilor olimpici.
 
Recunoaștem sau nu, funcționăm în continuare în sistemul superficial și apăsător în care ne bântuie ‚legendele’ vii ale școlilor de tradiție, ale claselor de fițe și ale dascălilor de renume, ce generează olimpici pe bandă rulantă.
Mai nou, de câțiva ani a apărut o manifestare nouă – cea a grupurilor de WhatsUp, cu părinți cu personalitate și ambiții, care-și fac o scop de viață și de moarte din a alege copiilor profesorii la clasă, din a face ei regulile și a ține frâiele clasei. Grupuri în care, deseori, se dezbat în conversații interminabile subiecte lipsite de orice substanță.

Așa se face că profesora despre care vă povestesc a fost filmată în timpul orelor online, provocată insistent de copii, pândită de părinții care au complotat împotriva ei și i-au stârnit, total nedrept și nejustificat, pe copii,  să o provoace, au bullyinguit-o și hărțuit-o, cu intimidări, plângeri…până când a cedat și a cerut singură să fie înlocuită la clasă.

M-am documentat ulterior pe subiect și am aflat că e un fenomen prezent, timid, în România – dar întâlnit frecvent în sistemele din Australia și America, de exemplu, unde profesorii sunt în mod constant evaluați de comitetele de părinți, care abuzează deseoeri de statutul pe care-l au, mai ales atunci când școlile depind, în mare măsură, de donațiile primite de la părinții cu putere financiară. Mai mult, am citit un studiu din Australia, în care peste 80% din profesori au declarat că au avut parte de bulllying, din partea părinților sau al copiior, în ultimele 12 luni.

Știu, sunt cazuri și cazuri, nu putem generaliza, mai ales că România este țara contrastelor.
Așa cum nu putem pune etichete pe copii, nu trebuie să o facem nici în cazul părinților sau al dascălilor.
Și totuși, tare aș vrea să știu dacă ați auzit sau ați trecut prin astfel de situații, în care, dascălii au fost victime ale hărțuirii de către părinți sau elevi?

Nu uitați, găsiți BLOG IN TANDEM și pe:

➠ You Tube: https://www.youtube.com/blogintandem 
➠ Instagram: https://www.instagram.com/blogintandem/
➠ Facebook: https://www.facebook.com/intandem.ro/ 

DACĂ AVEȚI TIMP, POATE VREȚI SĂ CITIȚI ȘI:

There are 3 comments for this article
  1. FC at 07:16

    In 20 de ani mi s-a intamplat o data. Cred ca stau destul de bine la procente, desi o data te poate demola nitel. Copilul nu facea progrese mari ( fiindca atat putea si fiindca singura sursa de engleza era acea ora pe saptamana de la scoala) si atunci nu eram buna… Venea la noi la scoala din alta localitate, ca la ei „nu era buna scoala” si „nu-i placeau colegii”. Mama ei nu a discutat cu mine, pur si simplu se plangea continuu invatatoarei ca nu sunt buna, ca ma reclama, ca „de ce fac jocuri si cant cu copiii, cand ar trebui sa fac lucruri serioase”. Nu ma deranja „reclamatul”, doar situatia asta, ca cineva ma urmarea si interpreta, fara sa stie cu adevarat ce fac, cine sunt, cum sunt…doar, probabil, din spusele copilului, care nu stia sa se bucure, nu participa la joculete, nu relationa aproape deloc, doar ma privea si ma pandea. Asa ma simteam. Nu stiu de ce nu a dorit parintele sa discute cu mine, poate invatatoarea nu a fost destul de convingatoare sau poate nu ma vedea facand fata unei discutii, cine stie. In clasa a 5-a a plecat…si acum s-a intors…e a 6-a. Eu imi fac in continuare treaba si mai mult decat atat.

  2. Andreea at 07:35

    Asta se întâmplă frecvent. Soțul meu este profesor la un grup școlar, care include și școală profesională. Sunt și foarte mulți țigani. Majoritatea profesorilor nu rezistă la clase, iar multe profesoare ies plângând. Dar știți de ce? Pentru că pe elevi nu îi interesează ce au ei de spus, iar ei nu găsesc nimic interesant cu care să-i atragă și să se impună. La soțul meu la oră în schimb, sunt toți ochi și urechi. Mai încearcă câte unul să facă figuri, dar îi trece repede. Pentru că soțul meu le spune lucruri care îi interesează. E vina sistemului în primul rând, care îi indoapa pe copii cu o mie de materii nefolositoare, la un nivel total deplasat. Apoi e și vina profesorilor, care pur și simplu nu sunt făcuți pentru așa ceva. Să fii profesor nu înseamnă să știi bine o materie și metodele de predare din carte, înseamnă să știi să te adaptezi genului de elevi pe care îi ai în față, să știi să ți-i apropii, dar să știi și cum să-i pui la punct atunci când trebuie, să știi să le transmiți informațiile în așa fel încât ele să devină interesante. Dacă tu te aștepți să intri în clasă și elevii să stea cuminți 50 de minute și să te asculte pe tine debitand materia din manual, mai bine schimbă-ti meseria!

    • George at 23:48

      Andreea, nu ai vrea sa predai in locul profesorilor despre care insinuezi ca nu știu sa-si facă treaba? Apoi ce înseamnă se predau lucruri neinteresante? Ai idee cum se stabileste o programa și cum se stabilesc conținuturile care trebuiesc predate? Crezi ca să formezi un elev tine de ceea ce ii place lui? Pai in.primul rand lui nu ii place școala, de-aia a si ajuns la profesionala sau liceu tehnologic. Și atunci despre ce vorbim?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.